România are de miercuri o lege a insolvenţei persoanelor fizice după mai mulţi ani în care au fost elaborate proiecte care au încercat să reglementeze această problemă, dar specialiştii în insolvenţă şi avocaţii spun că va trece cel puţin un an până când legea va putea fi aplicată. Bancherii se feresc încă să comenteze efectele legii.
Multe voci spun că legea este un pas înainte, însă necesită multe clarificări şi reglementări adiţionale. Următorii paşi, după ce Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege, sunt promulgarea ei de către preşedinte şi publicarea în Monitorul Oficial, urmând ca legea să intre efectiv în vigoare după şase luni de la publicare.
Ce prevede Legea insolvenţei persoanelor fizice:
- Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria faţă de unul sau mai muţi creditori
- Există trei proceduri de insolvenţă: procedura pe bază de plan de rambursare, procedura judiciară prin lichidarea de active şi procedura simplificată
- Debitorul poate cere insolvenţa dacă este în incapacitate de a îşi achita datoriile la momentul în care acestea devin scadente
- Debitorul este considerat în incapacitate de a-şi achita datoriile la scadenţă dacă nu îşi poate achita două sau mai multe datorii faţă de doi sau mai mulţi creditori, în decurs de 30 de zile de la data scadentă a acestor datorii
- Creditorul poate cere insolvenţa debitorului dacă poate dovedi că acesta nu îşi poate achita datoria şi dacă suma datorată către creditorul respectiv depăşeşte 25.000 de lei
- Cuantumul minim al datoriilor trebuie să fie de 15 salarii minime pe economie pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare sau a celei prin lichidare de active
- Planul de rambursare a datoriilor (pe o durată de 5 ani, cu posibilitate de prelungire 1 an) se va desfăşura sub supravegherea unui administrator desemnat de o comisie teritorială de insolvenţă
- Se suspendă provizoriu executările silite începute, pentru maxim trei luni, cu excepţia situaţiei în care instaţa decide prelungirea acestei perioade
- Procedura simplificată se poate aplica dacă suma totală a datoriilor este de cel mult 10 salarii minime pe economie, debitorul nu are bunuri sau venituri urmăribile şi are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă
- Procedura pe baza lichidării de active poate fi cerută de debitor, dacă situaţia sa financiară este „iremediabil compromisă“, sau de creditor, dacă planul de rambursare nu poate fi dus la îndeplinire
Ce spun specialiştii despre lege
Ciprian Dragomir, partener al Ţuca Zbârcea & Asociaţii:
Proiectul suferă în general de utilizarea unui limbaj destul de echivoc, ce lasă loc de interpretare. De aceea, în lipsa unei legislaţii secundare mai clare, procedura va avea un grad ridicat de impredictibilitate şi multe acte/acţiuni pot conţine un grad semnificativ de arbitrar. Astfel că, până la elaborarea şi adoptarea normelor secundare, este greu de dat un verdict cu privire la impactul actului normativ asupra subiecţilor de drept vizaţi. Din punct de vedere eminamente al procedurii, comisia de insolvenţă îmi pare o structură birocratică nenecesară şi generatoare de costuri suplimentare. Câtă vreme ea nu este necesară în procedura insolvenţei persoanelor juridice nu văd de ce ar trebui să fie necesară în procedura persoanelor fizice. Sigur, probabil ea a fost generată ca urmare a anumitor îngrijorări privind un potenţial număr extrem de mare de dosare de insolvenţă la nivelul persoanelor fizice. Probabil, există undeva un studiu de impact în acest sens făcut de autorităţi, care să arate că va urma un val de dosare, iar atunci decizia poate părea întemeiată. Probabil s-a făcut şi un studiu al impactului celor două alternative asupra bugetului statului.
Casa de Insolvenţă Transilvania:
Legea insolvenţei persoanelor fizice, aşa cum a fost ea votată cu 309 voturi pentru, are o serie de lacune ce vor îngreuna aplicarea ei. Una dintre ele este constituirea unor comisii de insolvenţă, cu o componenţă complexă, dar fără niciun reprezentat al creditorilor. De asemenea, comisia de insolvenţă este învestită cu atribuţii decizionale, de control şi de supraveghere a actelor persoanei în insolvenţă ori ale administratorului procedurii, ceea ce va putea naşte adevărate dificultăţi în practică. O altă problemă pe care o ridică legea în forma sa actuală este încălcarea dreptului de liber acces la instanţă. În unele cazuri, comisia de insolvenţă acţionează ca o instanţă în sine, fără a da persoanei în insolvenţă posibilitatea de a contesta măsura la judecătorie.
Alin Iacob, preşedintele Asociaţiei Utilizatorilor Români de Servicii Financiare:
Legea are foarte multe amendamente şi trebuie citită cu atenţie, încă nu ne putem pronunţa asupra ei.
Sebastian Guţiu, partener Schoenherr:
Trendul în Europa pare să fie de a limita cât mai mult numărul autorităţilor statului implicate în procedurile de insolvenţa a persoanei fizice. Avem de a face cu un plan de restructurare a datoriilor cât mai simplu (şi, implicit, cât mai credibil) la sfârşitul căruia se află de fapt, de cele mai multe ori, o iertare de datorie - semnificativă uneori. Trendul european merge în direcţia unei a doua şanse. Evident că aceasta trebuie balansată cu mijloace de a garanta utilizarea corectă a acestei proceduri şi prevenirea abuzurilor. Rămâne de văzut dacă, în practică, acest act normativ se va încadra în trendul larg sau nu.
