România a achitat, în total, 7 miliarde de dolari din 2007 până în 2013 către intermediarii gigantului Gazprom pentru gazele naturale importate din Rusia. Gazele ruseşti acopereau, în trecut, în jur de un sfert din cererea internă, însă în ultimii ani cantităţile importate au urmărit linia descendentă a consumului şi ponderea lor s-a redus la mai puţin de 10% în 2013.
România cumpără gaze din Rusia încă din 1979, iar cantităţile livrate de atunci până în prezent depăşesc 125 miliarde de metri cubi, echivalent cu de zece ori cererea actuală totală. Importurile sunt realizate prin intermediul a două companii, WIEE şi Conef Energy, sub contracte semnate în 2007 şi a căror valabilitate va expira în 2030.
Cele două firme interpuse nu au fost alese întâmplător. WIEE a fost, iniţial, un joint-venture înregistrat în Elveţia făcut între Gazprom şi grupul german Wintershall, dar din 2013 este controlat în totalitate de grupul rus. Conef Energy este o companie în spatele căreia se află mogulul rus Vitali Matchitski, care controlează numeroase afaceri cu aluminiu, inclusiv Alro Slatina.
Cantitatea de gaze cumpărată şi preţul plătit de România pentru gazele ruseşti au urmărit evoluţia economiei şi a cererii pe plan intern, înregistrând în intervalul 2007-2013 perioade de creştere, întrerupte de ani de declin, mai ales din cauza crizei economice. Începând din 2011, reducerea activităţii industriale a împins consumul de gaze pe o pantă descendentă, iar importurile din Rusia s-au redus de la 2,82 miliarde de metri cubi în 2011, la 1,19 miliarde de metri cubi în 2013.
Factura plătită firmelor intermediare pentru aceste gaze s-a redus la rândul ei, de la 1,2 miliarde de dolari în 2011 la 497 milioane de dolari în 2013, potrivit calculelor ZF pe baza datelor Gazprom Export.
România este însă unul dintre cei mai mici clienţi ai Gazprom, în condiţiile în care peste 80% din consumul de gaze este acoperit din producţia internă. Deşi România are din 2012 posibilitatea de a importa gaze din vest, prin conducta Arad-Szeged care leagă reţeaua de gaze românească de cea a Ungariei, cantităţile care trec prin acest nod sunt mici, astfel că Rusia rămâne principala sursă de gaze străine.
Alte state europene depind într-o măsură mai mare de importurile energetice, iar pentru multe din aceste ţări Rusia este singura sursă de gaze naturale. Acest lucru este valabil mai ales pentru statele din Centrul şi Estul Europei, precum Bulgaria sau Slovacia, care îşi acoperă peste 80% din necesarul de gaze de la Gazprom.
Citiţi în continuare pe ZF Corporate:
- detalii despre preţurile plătite de România şi alte state europene pentru gazul rusesc
- ponderea pieţei europene în totalul vânzărilor Gazprom şi cum a evoluat preţul gazelor ruseşti pe pieţele europene
- estimările companiei ruse cu privire la vânzările din 2014 în Europa
