ZF 24

Soliditatea băncilor europene, testată cu BINTERA, o formulă creată pentru băncile din Texas în anii ’80

Foto Shutterstock

Foto Shutterstock

Autor: Daniela Stoican

27.08.2014, 15:01 1069

Analiştii financiari au ajuns deja la concluzia că băncile din zona euro au nevoie de lichidităţi suplimentare, deşi cea mai recentă rundă de teste de stres din domeniul bancar nu s-a încheiat încă, scrie The New York Times.

Pentru a-şi susţine argumentele, unii analişti au scos de la naftalină un sistem de măsurare a sănătăţii sistemului bancar folosit în Texas începând cu anii ‘80.

Formula de calcul numită „raportul Texas“ arată în ce măsură creşterea numărului de credite neperformante din Europa pune în pericol capacitatea băncilor de a le face faţă prin rezervele puse deoparte. Sistemul este atractiv pentru ana­lişti şi pentru autorităţile de reglementare pentru simplitatea lui. Dacă raportul dintre împrumuturile neperformante pe de o parte şi capital plus provizioane pe de altă parte depăşeşte 100%, acest lucru indică fie că banca este pe punctul de a se prăbuşi, fie că are nevoie disperată de capital nou - aşa cum a fost cazul băncilor din Texas în anii ‘80. În acea perioadă un număr mare de instituţii financiare cu sediul în Texas s-au prăbuşit sub greutatea împrumuturilor imobiliare neperformante.

„Noi am considerat (raportul - n.red.) un ghid foarte bun pentru a ne spune care bănci se vor prăbuşi. Este un raport pe care oricine îl poate înţelege“, a explicat Gerard S. Cassidy, unul din analiştii care au dezvoltat sistemul.

În primăvara aceasta analiştii din Londra ai băncii Nomura au folosit raportul Texas pentru a pune în evidenţă 11 bănci din sudul Europei care au fost cele mai expuse la împrumuturi neperformante în raport cu lichidităţile disponibile, scrie New York Times.

Dintre cele 11 bănci care au depăşit raportul de 100%, trei s-au remarcat prin rate de 150% sau chiar mai mult: Piraeus Bank din Grecia, Banco Popo­lare din Italia şi Banco Popular Espanol din Spania. Piraeus are operaţiuni şi în România. Cassidy, care analizează instituţiile financiare din SUA pentru banca de investiţii RBC Capital Markets, nu se consideră expert în bănci europene, dar foloseşte în continuare „raportul Te­xas“ pentru a analiza băncile americane. El nu este surprins însă de faptul că analiştii care examinează băncile din fragila zonă euro au început să folosească această formulă de calcul.  Formula încearcă să răspundă la cea mai importantă întrebare pe care şi-o pun analiştii bancari şi investitorii: Are banca suficienţi bani?

Evident, la fel ca orice formulă financiară, raportul Texas nu este infailibil, scrie New York Times. De exemplu, Banco Spirito Santo din Portugalia, care s-a prăbuşit la două luni după publicarea raportului No­mura, nu era pe lista băncilor riscante. Şi nu există încă niciun semn că Piraeus sau celelalte două bănci ar fi într-o situaţie limită, în ciuda faptului că povara creditelor în default o depăşeşte pe cea a altor bănci elene.

În plus, Piraeus şi Banco Popular din Spania au fost ambele supuse unei analize foarte amănunţite în ultima vreme prin teste de stres realizate de sectorul privat pentru a calma îngrijorările privind băncile din aceste ţări.

Totuşi, pe măsură ce creşte îngrijorarea că băncile slabe vor fi nevoite să strângă mai multe lichidităţi din cauza majorării volumului de credite neperformante, investitorii – cândva foarte dornici să investească în aceste acţiuni, pe baza speranţelor de revenire – au inversat trendul.  De la începutul lunii iunie, acţiunile Piraeus şi Banco Popolare din Italia au scăzut cu 25%, în timp ce Popolar din Spania a pierdut 16%. Faptul că analiştii au folosit raportul Texas şi pentru băncile din Europa arată de asemenea prăpastia din ce în ce mai mare dintre băncile europene şi cele americane, evidenţiind abordările opuse ale autorităţilor de reglementare din Europa şi din SUA.

Potrivit celor mai recente date, raportul Texas mediu pentru băncile din SUA este de 15%. Giganţi precum JP Morgan Chase sau Citigroup au raporturi foarte sănătoase, de 16% în cazul JP Morgan şi de 13% pentru Citigroup.

În schimb, cele mai mari bănci din zona euro care au de asemenea ambiţii globale, au o proporţie mult mai mare a creditelor neperfomante şi ar putea să prezinte un risc mai mare. La băncile Santander şi BBVA din Spania raportul creditelor neperformante faţă de capital plus provizioane este de aproximativ 70%, iar banca italiană UniCredit are un raport de 90%.În cazul BNP Paribas, cea mai mare bancă din Franţa, raportul este de 41%. Iar cea mai mare bancă din Germania, Deutsche Bank, are unul din cele mai scăzute procentaje, de 14%, dar riscul este subestimat pentru că majoritatea activelor acestor bănci cuprind titluri mult mai riscante precum derivate sau obligaţiuni.

De mai mult de doi ani, analişti din afară au susţinut că băncile europene suferă de un deficit fundamental de capital, spre deosebire de băncile din SUA.

Acum că Banca Centrală Europeană se pregăteşte să devină principala autoritate de supraveghere a zonei euro, a devenit o problemă crucială pentru investitori, bănci şi autorităţile de supraveghere dacă economiile problematice precum Spania, Italia, Portugalia sau Grecia au suficiente lichidităţi pentru a se proteja de creşterea împrumuturilor neperformante.

BCE va publica rezultatele a doi ani de investigare a celor mai mari 128 de bănci din Europa pe 17 octombrie. Dar până atunci, pe fondul unor temeri din ce în ce mai mari că banca centrală va lua măsuri dure împotriva băncilor cu o proporţie mare de împrumuturi neperformante în bilanţuri, investitorii şi analiştii se luptă să afle care creditori sunt în cel mai mare pericol.

Băncile europene au elemente în comun cu băncile din Texas de la sfârşitul anilor 80 – împrumuturi imobiliare neperformante şi rezerve reduse de cash –  aşa că raportul Texas a devenit un instrument popular de analiză.

Anul trecut economiştii de la Institutul Danez de Studii Internaţionale au publicat un raport care arăta cât de scăzut este nivelul bufferelor de lichidităţi din băncile europene, mai ales în Franţa şi în Germania.

Din 2010 autorităţile europene au aplicat deja două runde de teste de stres, dar ambele au fost discreditate de faptul că au existat bănci care s-au prăbuşit la scurt timp după încheierea lor.

Băncile centrale din ţările cele mai lovite de criză - Spania, Irlanda, Cipru şi Grecia – au angajat firme financiare pentru a realiza teste de stres independente.

În Cipru şi Grecia rapoartele realizate în urma testelor de stres au atras critici legate de independenţa lor, care a fost pusă la îndoială.

 Cel mai recent dintre ele, un studiu extins publicat în martie de grupul american de administrare de investiţii BlackRock, care a estimat că băncile greceşti vor avea nevoie de lichidităţi noi de doar şase miliarde de euro. Grupul american a fost criticat de unul din principalii creditori ai Greciei, Fondul Monetar Internaţional, pentru că a fost prea optimist.

„Situaţia pe care au descris-o este prea optimistă. Evenimentele de la faţa locului nu vin în sprijinul acestor scenarii optimiste“, spune Jens Bastian, analist financiar din Atena, care a lucrat recent pentru Troica de creditori ai Greciei – BCE , Comisia Europeană şi FMI. El a mai adăugat că în raportul BlackRock din martie creditele neperformante din Grecia erau estimate la 28% din total.

„Dar acum a fost depăşit nivelul de 34%, totalizând aproximativ 75-77 miliarde de euro“.

Un bancher cu funcţie înaltă din Grecia, care a vorbit sub condiţia anonimatului, a spus că se aşteaptă ca BCE să ceară celor mai mari patru bănci din Grecia să strângă între cinci şi opt miliarde de euro.

Autorităţile din Grecia au declarat că într-o astfel de situaţie băncile ar putea să intre pe pieţele internaţionale, aşa cum au făcut-o cu succes Piraeus şi alte bănci greceşti.

 Dar cum împrumuturile neperformante cresc şi investitorii devin mai precauţi în a investi în bănci europene riscante, ar putea să nu fie atât de uşor de obţinut lichidităţile necesare de data aceasta.

 

Băncile europene fac curăţenie: scot la vânzare active de 1.720 mld. dolari
 

Cele mai mari bănci din Europa scot la vânzare active de sute de miliarde de dolari pe fondul intensificării compe­tiţiei între cumpărători şi al presiunii din partea autorităţilor de supraveghere, scrie Bloomberg. Mai multe bănci printre care Barclays din Marea Britanie, UniCredit din Italia şi Credit Suisse din Elveţia şi-au separat mai multe operaţiuni, împrumuturi neper­for­mante şi investiţii nereuşite în divizii care să fie vândute sau închise. Valoarea activelor bancare scoase la vânzare a crescut cu 65% de la sfârşitul anului 2013, la peste 1.720 mld. dolari.

„Lista tranzacţiilor încheiate în diferitele tipuri de active şi pe diferite pieţe este în prezent mai mare decât a fost vreodată“, spune Jody Gunderson, director la o firmă de investiţii. Un val de tranzacţii ar fi bine-venit pentru economia regiunii dacă băncile elibe­rea­ză capital pentru a susţine credi­ta­rea. „Dacă băncile vor fi mai puternice, acest lucru va fi benefic pentru creditarea din Europa. Băncile slabe nu dau credite“, a declarat Paul Tucker, fost viceguvernator al Băncii Angliei.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO