Ministrul bugetului Liviu Voinea a anunţat la reuniunea miniştrilor de finanţe Ecofin că, pe baza progreselor realizate în privinţa convergenţei reale şi nominale, a evoluţiei reformelor structurale şi a perspectivelor solide de creştere economică, Guvernul României a stabilit 1 ianuarie 2019 ca dată ţintă pentru aderarea României la zona euro.
“Anunţul a fost primit pozitiv de participanţii la reuniunea Ecofin”, susţine Voinea.
Cu doi ani înainte, până la 1 ianuarie 2017, România trebuie să închidă toate acordurile cu FMI.
În 1999, euro a fost cotat pentru prima oară la Bucureşti, la un curs de 13.000 de lei vechi (echivalentul a 1,3 lei în prezent)
Voinea a participat astăzi la reuniunea Consiliului Ecofin şi la reuniunea Consiliului Guvernatorilor Băncii Europene de Investiţii, care s-au desfăşurat la Bruxelles.
“Există o decizie politică. Etapele tranziţiei la euro vor fi stabilite în perioada următoare. Este un obiectiv realizabil, de data aceasta. Totodată, este un obiectiv necesar: în contextul geopolitic actual România are nevoie de o ancoră suplimentară de protecţie. În al treilea rând este un obiectiv util, benefic, pentru populaţie şi companii, având în vedere că se vor reduce costurile de împrumut şi scade riscul valutar”, a declarat pentru ZF ministrul bugetului.
Din punctul de vedere al criteriilor de la Maastricht - care vizează indicatori precum inflaţia, dobânzile, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar şi datoria publică, România va fi pregătită teoretic încă din vara acestui an să intre în anticamera zonei euro (ERM II), însă acestea nu mai sunt suficiente, fiind necesară şi recuperarea decalajelor legate de nivelul de trai, după cum a declarat şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu.
Cele mai importante probleme legate de adoptarea euro sunt în continuare cele care se referă la criteriile de convergenţă reală, cum ar fi PIB-ul redus pe cap de locuitor, care reprezintă doar jumătate din media UE
Majoritatea analiştilor au spus în ultimul an că văd probabil anul 2021 pentru adoptarea euro, având în vedere stadiul reformelor structurale şi fundamentele economice care nu permit recuperarea decalajelor într-un orizont de timp mai scurt.
