ZF publică astăzi cea de-a şasea ediţie a anuarului „Who’s Who in Business - Cei mai importanţi 1.000 de oameni din business“, un catalog de 150 de pagini care îi prezintă pe cei mai puternici manageri şi antreprenori din economia românească.
„Anuarul prezintă într-un singur document ce s-a mai întâmplat «la zi» cu cea mai mare parte a oamenilor importanţi din economie, pentru că unele schimbări îţi scapă, dacă ai ratat ediţia respectivă din ZF, de exemplu. De aceea, este un instrument util pentru cei din mediul de business, care poate fi folosit de către cei care fac headhunting, până la cei care formează forţa de vânzări din companii“, este de părere Sergiu Neguţ, partener în cadrul firmei de consultanţă Wanted Transformation Consultancy.
Ediţia din 2013 a anuarului arată că, în ultimul an, companiile au dat semne de stabilizare, mai ales din punctul de vedere al echipelor de management: mai puţin de 150 de executivi de top au fost catalogaţi drept „nou intrat“ în 2013, spre deosebire de anii anteriori, când în companii se schimbau peste 200 de manageri de top pe an.
„Managerii foarte buni sunt puţini şi foarte greu de relocat în prezent. Cei care sunt foarte buni sunt ţinuţi de companii prin diverse metode de retenţie, de la oferirea de programe de coaching până la instrumente financiare care îi «leagă» de angajator. Ca headhunter, dacă nu îl suni pe un candidat bun într-un moment în care el este nemulţumit de ceva din compania pentru care lucrează, există riscul să îl «pierzi» pentru cinci ani de-acum încolo“, a spus un headhunter care a dorit să îşi păstreze anonimatul.
Un sfert dintre cei mai importanţi executivi din companiile din România sunt expaţi, procent similar cu cel din anii anteriori, iar această situaţie are mai multe explicaţii. De exemplu, planurile de carieră din multinaţionale fac ca managerii străini să fie promovaţi sau uneori „parcaţi“ la conducerea unor filiale din România, schimbările de management înainte de termen presupun costuri suplimentare cu pachetele de exit sau pur şi simplu companiile străine nu au încredere sau nu au găsit români care să preia frâiele businessurilor locale.
„Aşteptarea noastră era ca ponderea străinilor să scadă, având în vedere că o parte din multinaţionale decid să îşi reducă expunerea pe piaţa din România. În acelaşi timp, apar alte companii străine dispuse să investească în domenii precum producţie industrială sau IT&C, iar cele două efecte se contrabalansează şi se observă şi în stabilitatea uşor crescătoare a economiei“, a mai spus Sergiu Neguţ.
Banca Transilvania, P&G, IBM sau Lafarge sunt doar câteva dintre organizaţiile care şi-au schimbat şeful în ultimul an, iar traseul profesional al noilor directori, precum şi date despre vârsta acestora sau studiile absolvite sunt prezentate în anuar. Din categoria executivilor care au fost suficient de curajoşi încât să schimbe industria în care lucrează face parte Adrian Purcărea, care a condus timp de mai bine şapte ani filiala locală a companiei IT Freescale Semiconductor, o fostă divizie a Motorola şi care a preluat în această vara conducerea operatorului de servicii medicale private Medicover. De asemenea, Traian Simion, care a fost director general al producătorului de produse lactate Albalact, a preluat la începutul acestui an funcţia de director general al Teraplast Bistriţa, companie care produce profiluri din PVC. Despre cum a făcut trecerea între cele două industrii şi care sunt cele mai mari provocări cu care s-a confruntat, Simion a vorbit într-un interviu acordat ZF pentru realizarea anuarului Who’s Who in business.
„Se mai observă un fenomen interesant pe piaţă. O parte dintre manageri se uită în primul rând la riscurile mari legate de abordarea unui nou loc de muncă în această perioadă: nu întotdeauna problemele unei companii sunt vizibile la interviul de angajare. Un manager care are succes în jobul curent îşi pune semne de întrebare în astfel de cazuri şi de multe ori nu riscă şi refuză schimbarea, ca să nu îşi asume obiective pe care nu le poate îndeplini“, a mai spus Sergiu Neguţ.
Ediţia din acest an a anuarului arată şi traseul profesional al unor executivi care au devenit parteneri în afaceri, după ce anterior erau cunoscuţi în mediul de business pentru alte tipuri de afaceri. Unul dintre exemplele relevante în acest sens este cel al asocierii dintre Amir Krenzia, unul dintre fondatorii producătorului de dulciuri şi cafea Alka, şi Shachar Shaine, fostul şef al Tuborg România, care au devenit acţionari în cadrul Integra, furnizor de carne proaspătă şi semiprocesată, ce deţine o fabrică la Chitila.
Ca element de noutate, ediţia din 2013 a anuarului aduce în prim-plan concluziile rezultate în urma centralizării chestionarelor completate de executivii de top: care sunt, în opinia lor, cele mai importante realizări în business în 2013, ce lideri români sau străini apreciază cel mai mult, dar şi ce preferinţe au în materie de telefoane sau maşini personale sau de serviciu.
Pe lângă aceste analize, informaţii precum vârsta, studiile absolvite, locul de muncă anterior sau certificările şi programele de MBA urmate de managerii de top creează un profil complet de executiv care merită să intre în clubul select al celor mai importanţi 1.000 de oameni din mediul de afaceri din România.
Cei care au fost plasaţi în anuar în ultimul an au salarii nete care încep de la 4.000- 5.000 de euro pe lună şi pot depăşi 10.000 – 15.000 de euro pe lună, potrivit informaţiilor din piaţă.
Catalogul celor mai importanţi 1.000 de oameni din businessul românesc ilustrează portretele managerilor supravieţuitori ai crizei, având în vedere că aproximativ 60 -70% din executivii prezenţi în anuarul din acest an au apărut şi în 2008, în prima ediţie.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.10.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
