In 1990, cand romanii stiau prea putin despre computere, Microsoft si Bill Gates, Florin Talpes era cercetator in software la Institutul de Tehnica de Calcul si Informatica, doctor in devenire in matematica "chioara" (a se citi pura) si fericitul tata a doi gemeni de patru ani.
S-a decis "din intamplare" sa isi deschida o afacere, impreuna cu sotia sa. "De vina" a fost o prietena care cunostea un francez ("les amis de nos amis"), cu state in informatica care, la randul sau, vroia sa lucreze pe cont propriu.
Cum oportunitatea se ivise, "loviti de morbul intreprinzatorului", romanii si francezul s-au hotarat sa faca ce stiau mai bine: dezvoltare de soft (Florin si Mariuca Talpes) si vanzare de soft (partenerul francez).
Asa a aparut, la sfarsitul anului '90 Softwin, care a debutat in lumea afacerilor ca aâ¬ointreprindere mica" (forma precursoare a celebrelor SRL-uri, institutionalizata in 1990, prin Decretul-Lege 54, primul act normativ romanesc in care se facea vorbire despre activitatile economice private).
Primii bani pentru Softwin au venit de la socrul lui Florin Talpes, actorul Mihai Mereuta. Fire cu initiativa, actorul i-a imprumut matematicianului 300 de dolari, care la acea vreme insemnau "trei-patru salarii bunicele", bani care au constituit "capitalul social" al intreprinderii, 100% proprietatea sotilor Talpes.
Banii imprumutati au fost folositi pentru "infrastructura", adica pentru cele trebuitoare pentru a crea soft, iar afacerea Softwin a inceput in sufrageria apartamentului personal: intr-o camera locuiau gemenii, in alta sotii Talpes, iar in sufragerie vietuia compania.
Cum in 1992 Softwin avea deja in dotare sapte calculatoare a fost inchiriat un alt apartament, transformat intr-un sediu modern, primul sediu "adevarat" pentru Softwin, apoi alt apartament si asa mai departe.
In 1996, erau patru apartamente raspandite in nordul Bucurestiului, ceea ce l-a facut pe Florin Talpes sa fie cunoscut in comunitatea informaticii drept "omul cu firma in apartamente", fata de intreprinderile de stat care aveau sedii "serioase".
Daca primul milion de lei a fost castigat de firma in 1991, momentul primului milion de dolari s-a lasat asteptat pana in 1994. Activitatea companiei a fost si este profitabila, softul fiind creator de valoare adaugata mare, practic "export de inteligenta".
Incepand cu 1991 media profitului a fost de peste 30%, pentru ca in 2000 sa fie de 47%.
Fara voia lor, Softwin si Florin Talpes au fost, multa vreme, niste luptatori singuratici pe piata. Pana la momentul realizarii primului milion de dolari firma a exportat soft in exclusivitate pe piata franceza, o zona in care potentiala concurenta din India si China era destul de palida.
Inclusiv ca stil de bussines au facut parte din perioada romantica a out-sourcingului de realizare de aplicatii soft in Europa (outsourcing - subcontractarea unor activitati pe care o companie le realizeaza, unei alte companii).
Perioada de maturitate a out-sourcing-ului in software a inceput dupa 1998, la multi ani dupa ce firme ca Softwin au ales acest fel de a face afaceri.
Florin Talpes spune ca, in 1994 nu a "simtit" momentul primului milion de dolari, acesta fiind marcat probabil, doar de oamenii de la contabilitate. Poate si pentru ca profitul a fost permanent reinvestit, ceea ce este o caracteristica a domeniului, datorata potentialului mare de crestere.
El spune ca numele mari din soft sunt oameni modesti, tenace, increzatori in viitorul lor: "prima lor grija nu e sa isi cumpere din banii castigati Mercedes si vila ci sa investeasca mult pentru a creste puternic".
Ceea ce ramane important pentru el este ca Softwin sa fie o companie puternica, cu o pozitie dominanta pe anumite piete "world-wide" (momentul va fi in 2004-2005) ceea ce nu se poate obtine prin calitatile unei singure persoane ci prin valoarea echipei, prin organizarea ei si modelul de bussines.
Cincispreze ani pana in varf presupun automat un drum anevoios iar Florin Talpes afirma ca termenul este atat de lung pentru ca insusirea know-how-ului nu a fost usoara. El isi aminteste ca la inceputuri nu stiau ce inseamna bussines, management, calitate.
In general, fiind dominata pana acum cativa ani de cultura tehnica, si mai putin de cultura de "business", acumularile celor de la Softwin au fost mai incete decat si-ar fi dorit. Talpes considera ca, abia de curand el si echipa sa au inceput sa invete ce anseamna cu adevarat dezvoltarea afacerilor.
Acum, daca ar lua-o de la inceput este convins ca lucrurile s-ar misca de cinci ori mai repede.
Clientul de la noua dimineata
O situatie tipica si nu lipsita de umor din anii de inceput era aceea cand in noptile premergatoare livrarii unui proiect toata echipa muncea pe rupte, tragand ca la finish-ul unei curse de 200 de metri garduri.
Uneori, dupa ce dimineata punea punct "nebuniei" incepea o alta: asaltul clientilor care cerea deslusiri la greselile facute in noaptea dinainte de livrare. "In 1993 in mintea noastra calitatea insemna doar ca vrei sa faci ceva bun si bine. Atitudinea potrivita o aveam dar ne lipsea complet sistemul".
"Omul de la tehnic" le facea pe toate, spre deosebire de o organizatie americana de soft in care o treime din personal este concentrata pe business, o treime pe asigurarea suportului tehnic si o treime pe cercetare-dezvoltare. Este o situatie inca tipica in Romania.
"Dupa ce scoteam untul din noi, imediat dupa livrare plecam la culcare cu inima impacata ca am onorat comanda la timp.In primii doi ani nu vorbeam de testare sau ca o alta echipa sa valideze ce aveam de gand sa livram, in general nu prea stiam ce inseamna sa ne asiguram ca ceea ce livram e lipsit de probleme" spune Talpes.
Lucrurile s-au schimbat in aceasta privinta in 1993, odata cu punerea pe picioare a Sistemul de Asigurare a Calitatii Softwin, unul din primele sisteme de asigurare a calitatii in Romania postcomunista.
Florin Talpes spune ca in soft inteligenta veritabila se dovedeste atunci cand iti stii atat de bine domeniul incat deciziile poti sa le iei nu cu creierul ci cu bunul simt.
Adica atunci cand, dincolo de tabele si hartii hotararea finala vine, de fapt, din intuitie. El crede ca atat inspiratia cat si greselile fac parte din natura umana, din complexitatea situatiei.
Indiscutabil este faptul ca banii iti pot influenta stilul de viata. Iarasi, cu trimitere la americani, se vede la cei de peste Ocean ca peste un anumit prag al averii personale, practic banul nu mai e o tinta, totul e competitie, provocare.
Pe malul Dambovitei, crede patronul lui Softwin, multi dintre oamenii care se imbogatesc nu stiu sa duca povara banilor castigati. Sistemul educativ si mentalitatea americana au reusit sa ii aduca cu picioarele pe pamant pe pustii care au facut de pe o zi pe alta, averi fabuloase de pe urma dot-com-urilor.
Cine-l face fericit pe Dinu Paturica?
Societatea romaneasca inca nu a gasit o reteta pentru "invazia de Dinu Paturica".-"Pentru ca lipseste educatia, lipseste sistemul care sa educe clasa de mijloc, nu stim sa ne comportam firesc sub apasarea banilor pe care ii castigam".
Departe de a fi o persoana desprinsa de cele materiale, Florin Talpes spune ca lipsa de educatie ca "parinte cu bani", i-au pus copii in postura de a fi "de bani gata".
Atunci cand gemenii familiei, care frecventau o clasa speciala de matematica la o scoala selecta, au devenit mai atenti la cine dintre colegi aveau celulare si veneau cu limuzina decat la ce aveau de invatat, sotii Talpes au decis sa-i mute la o scoala la fel de buna dar mai modesta: "a fost o solutie comoda pentru noi parintii, nu cea mai buna si nu a rezolvat problema educatiei noastre".
Altfel, toata familia se straduieste sa traiasca "normal": in week-end "trage tare" cu dansul (european si latino-american), isi petrece ceva vreme prin librarii fiind unita prin "viciul" cartilor, mai merge la munte, o plimbare cu patine cu rotile In parc.
Cat despre dilema "cine l-ar putea face pe Dinu Paturica om normal", seful de la Softwin crede ca operatiunea ar aduce bani buni unei companii de resurse umane inspirate, care i-ar putea ajuta pe cei care se imbogatesc, sa fie oameni normali .
Pentru ca, se pare, eticheta de om bogat nu este "titlu de mandrie sau de mare fericire" in Romania. Cei care ar gasi solutii pentru clasa de mijloc, ar ajunge oameni bogati si nu ar cadea, in nici un fel, in pacatele elevilor lor.
La zece ani dupa ce si-a pornit afacerea, Florin Talpes nu poate spune ca a scapat de aâ¬oinceputurile industriei software": "chiar in 2001 nu este prea usor sa vorbesti despre industria de software in Romania, in conditiile unei rate a pirateriei de 83%, care bate media Europei de Est, stationat* pe undeva la 60%".
Cu sau fara piraterie, macar vremurile in care softul si Softwin erau pentru unii ceva exotic si chiar subversiv au devenit o realitate trecuta si amuzanta.Definirea informaticii a fost absenta din legislatia anterioara lui 1989 si, dupa revolutie un legislator "inspirat" a etichetat informatica ca "prelucrarea informatiilor".
Cand te cheama Talpes, te ocupi cu "prelucrarea informatiilor" si nu oricum ci pentru export nu poti sa spui ca viata este linistita.
In timpul mandatului la SIE a omonimului sau (este simpla coincidenta de nume) s-a spus ca Softwin "exporta" in Franta spioni. Dincolo de glumele unor jurnalisti, cei de la Softwin au avut parte de controale drastice ale "organelor" care vanau spioni.
In final, prin interventia SIE asaltul s-a potolit: *Pentru prima oara m-am intalnit cu Ioan Talpes, in 2001, la Ziua Americii. Mi-a spus "stiu cate ponoase ati tras de pe asemanare de nume".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
