Fosta fabrica de ciocolata din Vinga, asa de cunoscuta in epoca interbelica, e acum o darapanatura. In ea functioneaza un centru de colectare a laptelui pentru locuitorii din comuna. O data cu nationalizarea fabricii de ciocolata, comunistii i-au furat totul patronului ei, Teodor Draskovits. Nu si reteta secreta, care i-a atras faima mondiala.
Sfarsitul secolului XIX. Anul 1885. Orasul Vinga. Tanarul Teodor Draskovits, proaspat absolvent al unei scoli de cofetari, isi lanseaza afacerea. Un mic atelier de cofetarie, unde membrii familiei fac bomboane, denumite simplu "Vinga". Aroma lor secreta le-a atras incet, dar sigur faima. ai afacerea s-a dezvoltat.
Atelierul a devenit fabrica in toata regula. Ciocolata de Vinga a inceput sa fie cautata in toata tara si chiar in strainatate. Dar a venit razboiul si apoi regimul comunist. Care a naruit munca de o viata a unui om care traieste inca in povestirile oamenilor din Vinga.
Ajutorul Ecaterinei
Teodor Draskovits sta in mijlocul curtii si se uita multumit la cutiile care sunt incarcate rapid in caruta. E o comanda bunicica, pentru Brasov. Parca nu-i vine sa creada ca a inceput cu un atelier micut, intr-un sopron din curtea casei, unde facea cu mana lui bomboane pe care le vindea la targ.
Ecaterina i-a fost de mare ajutor. Daca n-ar fi luat-o de nevasta, poate ar fi facut si azi bomboane singur, in stramtul atelier pe locul caruia se ridica acum fabricuta. Ea a fost cu ideea sa trimita dulciuri negustorilor din Arad si Timisoara.
Ea s-a dus, dupa primul razboi, in Germania si a negociat pentru utilajele pe care le au acum. Tot ea s-a gandit si sa aiba reprezentanti in orasele mai mari din tara. ai, uite, lucreaza acum pentru Brasov, iar maine are alte doua comenzi mari: una pentru Oradea, cealalta pentru Bucuresti!
Ultimul transport
Cei peste 100 de angajati sunt tot mai ingrijorati de ziua de maine. Se zvoneste ca nationalizarea nu-i va ocoli. Dar Teodor nu-si face griji. E prea mica intreprinderea lui. ai-apoi, intotdeauna s-a purtat bine cu oamenii. Cei pe care i-a prins furand au fost dati afara, dar ceilalti nu au ce sa-i reproseze.
Mai ales ca ii ajuta cu lemne in fiecare toamna - si nu sunt putini cei carora le-a dat bani imprumut sa-si cumpere casa. Asa ca de ce sa-i poarte pica? Rasufla usurat cand ultima cutie este incarcata si intra in casa, fara sa stie ca a doua zi va iesi pentru a nu se mai intoarce niciodata.
N-a fost usor, dar, intre cele doua razboaie mondiale, Teodor Draskovits a ajuns sa vanda mult mai mult decat se asteptase vreodata. Tot timpul a inventat noi soiuri de ciocolata, noi gusturi, nume noi... Pana si ambalajele. A prins bine si trucul cu ambalajele.
Asta tot datorita Ecaterinei, care s-a gandit ca, daca ai ambalaj nou, nu mai trebuie sa umbli prea mult la compozitie. "Ambalajul trebuie facut in asa fel incat oamenii sa simta gustul ciocolatei doar cand il privesc", obisnuia sa le spuna Ecaterina Draskovits fetelor care se ocupau de desen.
ai, asa, familia Draskovits si-a cladit o casa frumoasa in Vinga si, lucru rar, a reusit sa cumpere si un Ford!
Noaptea nationalizarii
Cu greu, peste al doilea razboi au trecut. Vanzarile au scazut destul de mult, dar nu s-a pus problema falimentului. Dupa ce zornaitul armelor a incetat, treaba incepuse sa intre in normal. Dar urgia abia urma: nationalizarea din '48.
Nepoata lui Teodor era de-o schioapa cand i-au aruncat comunistii in strada. Dupa 53 de ani, celei botezate dupa bunicul ei, Teodora, i-au ramas vii in memorie clipele cumplite prin care a trecut atunci: "Au venit si ne-au spus ca avem 24 de ore ca sa plecam. Am impachetat ce am putut. O perioada am dormit la cineva, intr-o magazie. Ne-a gazduit omul acolo, ca i-a fost mila sa ne lase chiar in strada. Era oribil! Intuneric, plansete, groaznic a fost!" povesteste, cu lacrimi in ochi, nepoata lui Teodora Radulescu.
La cateva zile de la nationalizare, cu putinii bani ramasi, Teodor Draskovits a reusit sa-si cumpere o casa in Vinga, pe strada Garii. Acolo au locuit cu totii, claie peste gramada: batranul Draskovits cu sotia, un frate al lui, precum si cele doua fiice, cu sotii si copiii lor.
Cu totul, zece oameni, printre care si micuta Teodora, nepoata iscusitului cofetar. Nu le-a fost deloc usor. Mai apoi s-au mutat intr-o alta casa, mai in centru.
In 1957, la noua ani de la nationalizare, Teodor Draskovits s-a stins. Sotia lui a plecat la Cluj, unde a mai trait sase ani. A fost inmormantata insa la Vinga, langa sotul ei. Din 1962, restul familiei s-a mutat la Timisoara. Secretul ciocolatei de Vinga s-a mutat sub o cruce. Unde va ramane in veci.
Doamna de pe cutia de ciocolata
Una dintre cele care au servit drept model pentru unul dintre sortimentele celebrei ciocolate de Vinga este Ecaterina Kalini, acum in varsta de 83 de ani. Ea a fost contabila la fabrica de ciocolata Draskovits, timp de aproape 10 ani. Ea apare pe ambalajul unei cutii de ciocolata.
"Cum am terminat gimnaziul din Timisoara, m-am angajat la ei. A fost tare bine acolo, iar ciocolata era tare buna!", isi aminteste distinsa octogenara, aratand cu mandrie ambalajul pe care apare chipul ei din tinerete.
Oamenii povestesc despre diversitatea felurilor de dulciuri produse in fabricuta de la Vinga. Ciocolata cu alune, cu nuca, cu vanilie, cu portocale, cu visine si cate si mai cate! Insa crema de vanilie facuta dupa o reteta proprie chiar de catre Teodor Draskovits era cea care ii dusese faima. Cu acel ingredient era umpluta ciocolata care-i purta numele, iar reteta ei s-a pierdut pentru totdeauna.
Incercarile fabricii "Kandia" din Timisoara de a imita aceasta ciocolata au dat gres, motiv pentru care a fost scoasa din productie. "Nu stiu cum o facea, ce secret o fi stiut! Eu nu am mai dat de o asa bunatate niciodata! Ciocolata facuta de stat nu era atat de buna si de moale!", spune Iosif Ienciov, de 79 de ani, din Vinga.
Cele cateva retete care au ramas de la Teodor Draskovits sunt acum la nepoata lui. Printre ele nu se gaseste insa reteta cremei de vanilie care era miezul si savoarea ciocolatei "Vinga".
Proces pentru despagubiri
Spoliati de terenuri si cladiri, urmasii familiei Draskovits au intentat proces statului roman pentru despagubiri in ceea ce priveste utilajele confiscate. "Familia noastra a investit ani in sir in acele utilaje. In 1948, la nationalizare, nu ne-au dat nici un leu! ai vrem sa fim despagubiti, pentru ca s-a muncit mult pentru ceea ce ne-au confiscat in '48, nu le-am castigat la loto!", spune Teodora Radulescu.
Dupa nationalizare, terenul si cladirile fabricii de ciocolata au fost preluate de Intreprinderea de Colectare si Industrializare a Laptelui (ICIL). Utilajele au fost imprastiate pe la fabricile din tara. Dupa ani de procese si tergiversari, Teodora Radulescu s-a resemnat. Terenul si cladirile au fost preluate, cu acte in regula, de SC Industria Laptelui SA Arad, la sfarsitul anului 1999.
Marketing de acum 70 de ani
O cutie de ciocolata trimisa cadou regelui Mihai I i-a adus lui Teodor Draskovits o scrisoare de multumire si lauda din partea Casei Regale. De asemenea, s-au primit scrisori din Canada si Statele Unite, continand comenzi pentru ciocolata. Din pacate, au ajuns prea tarziu. Fabrica fusese deja nationalizata.
In Vinga de astazi, toata lumea stie de fabrica de ciocolata Draskovits. ai sunt putini varstnici care sa nu fi muncit acolo. "La birou se lucra cate 6 ore pe zi, inclusiv sambata. Dimineata de la 9 la 12 si dupa-masa, de la 15 la 18. Mai stateam si peste program, daca trebuia; nu ne plateau ore suplimentare, dar aproape de fiecare data venea batranul Draskovits cu cate o cutie mare de ciocolata pentru fiecare", isi aminteste aarlota Hadjia, de 75 de ani, care a lucrat la serviciul de livrari al fostei fabrici de ciocolata.
ai mai e ceva: ideile de promovare, numite astazi de marketing, erau aplicate de Teodor Draskovits inca de acum 60-70 de ani: pentru mai multe ambalaje, clientii primeau cate un cadou.
"Multi l-au condamnat ca a dus acea reteta cu el in mormant. Dar pentru ce sa o lase? ai cui sa o lase? Celor care i-au luat totul?! Ma intreb cine ar fi facut altfel de-ar fi fost in locul lui..." reflecteaza Teodora Radulescu, nepoata lui Teodor Draskovits.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
