Subsolul României mai ascunde petrol în valoare de peste 200 miliarde de dolari, chiar şi după 150 de ani de producţie, dar pentru a scoate resursele la suprafaţă este nevoie de întărirea concurenţei prin apariţia mai multor producători mici, susţine Radu Mircescu, directorul general şi principalul acţionar al Gasoil Group, un grup de firme de servicii la sondă.
„Din 1860, când a început producţia de petrol din ţară, s-au extras în medie 5 milioane de tone pe an. Asta înseamnă 750 milioane de tone până în prezent. Înmulţit cu 7 barili pe tonă şi 50 de dolari pe baril, asta înseamnă peste 200 miliarde de dolari. Cam tot atâta petrol mai avem în zăcăminte“, a spus Mircescu ieri la emisiunea ZF Live. Antreprenorul trage astfel un semnal de alarmă cu privire la şansele jucătorilor de talie mică din sectorul de producţie a petrolului şi gazelor, dominat în proporţie de peste 90% de două companii - Petrom şi Romgaz.
Pe de altă parte, ţiţeiul rămas „se ascunde“ la adâncimi mai mari sau în locuri mai greu accesibile, iar exploatarea în continuare a resurselor implică utilizarea unor tehnologii noi şi costuri mai mari de producţie. În România, dintr-un zăcământ se recuperează în medie 18%, în timp ce în Statele Unite sau Canada petroliştii au reuşit să obţină rate de recuperare şi de 40%.
„Faţă de ce s-a extras din zăcăminte până acum România mai are încă o dată pe atât, dar pentru a fi extrasă şi cantitatea rămasă costurile sunt mai mari. Nu extrem de mari, dar nu intră în sfera de interes a marilor companii, care vor o anumită rată de profitabilitate“, a explicat Mircescu.
Spre deosebire de companiile mari, petroliştii mai mici îşi pot permite să-şi concentreze atenţia pe perimetre petroliere marginale, aproape epuizate, deoarece au costuri fixe mai reduse şi o structură decizională mai flexibilă şi nici nu se află sub presiunea acţionarilor de a livra profituri şi dividende.
La fel ca alţi jucători locali mici, precum Amromco Energy sau Zeta Petroleum, Mircescu cere ca perimetrele deja concesionate, dar nefolosite, să fie licitate din nou. Cele mai multe licenţe de producţie sunt deţinute de Petrom, dar numai Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale poate decide transferul de proprietate.
