Acceleraţi creşterea economică şi măsurile structurale pentru a recupera decalajul faţă de zona euro. Sunt sigur că veţi găsi „cocktailul macroeconomic“ potrivit

„Încep cu ceea ce este foarte important: să urez aniversare fericită acestei presti­gioase publicaţii, precum şi câştigătorilor acestor premii şi guvernatorului, care a atins performanţe incredibile de polititcă monetară.

Sunt onorat să fiu aici. Pentru mine, în special, este o plăcere să fiu în Bucureşti din nou. Ceea ce guvernatorul nu a spus în prezentarea sa este că sunt îndrăgostit de România de 25 de ani. E o poveste veche de dragoste şi de aceea sunt încântat să împărtăşesc câteva momente cu voi, nu numai din trecut, dar şi despre cum cred eu că va fi viitorul.

Prietenul meu, guvernatorul Isărescu, era cel mai tânăr guvernator al unei bănci centrale din lume când l-am întâlnit la începutul anilor ’90. Deşi încă este foarte tânăr, el este guvernatorul cu cea mai mare perioadă în fruntea unei bănci centrale. Merită să intre în Cartea Recordurilor.

Vreau să vorbim despre tranziţie şi vreau să spun că, după ce am părăsit FMI, nu am părăsit România, ci mă uit la ce aţi realizat şi continuu să comentez despre cum va arăta România în viitor.

Primii ani

În anii ’90, după cum ştiţi, România a avut privilegiul special în perioada de dinaintea tranziţiei de a fi singura ţară din fostul bloc comunist care să beneficieze în acelaşi timp de acorduri cu Fondul Monetar Internaţional.

Prima oară m-am întâlnit cu România din postura de preşedinte al Clubului de la Paris. A trebuit să conduc o şedinţă dificilă în care am decis reeşalonarea semnificativă a creditelor financiare. În anii ’80, România avea probleme cu un program masiv de investiţii, nu toate foarte productive.

Îmi amintesc negocierea cu delegaţia din acea perioadă şi cum nu aveam niciun translator, când încercam să îmi amintesc latina pură pe care am învăţat-o la şcoală, pentru a-l înţelege pe şeful delegaţiei române. În ultima parte a anilor ’80, autorităţile au înce­tat să mai ofere informaţii. Trebuie să măr­turisesc că primul contact ulterior cu ţara a fost dezamăgitor, pentru că România era devastată.

Este impresionant să vedem dificultăţile cu care se confrunta România şi entuzi­as­mul tinerilor lideri care încercau să promo­veze o schim­bare rapidă, în ciuda opoziţiei întâlnite faţă de reforme. Liderii înţelepţi au preferat o creştere graduală în locul unei «terapii prin şoc».

Am amintiri vii din acea perioadă şi păstrez relaţii strânse cu BNR. Guver­natorul spunea mai devreme despre importanţa încrederii în câmpul economic. Trebuie să spun că încrederea mutuală a fost în permanenţă menţinută şi putem spune că este ceva de care suntem mândri. Desigur, ne uitam către un progres mai rapid. A fost plăcerea noastră să vedem că pe măsură ce a aplicat pentru aderarea la UE şi a devenit membru asociat al UE, în 1995, România a devenit şi mai doritoare să adopte reforme radicale şi un progres rapid. După ce am părăsit FMI şi guvernatorul a devenit prim-ministrul ţării, deja fusese parcurs o mare parte din drumul către o economie liberă de piaţă. Desigur, erau multe probleme în sectorul bancar privat, de exemplu. În ciuda tuturor dificultăţilor, aţi păstrat entuziasmul către progresul continuu.

Toate realizările voastre au fost încununate cu succes de intrarea în UE în 2007. Aceasta ne aduce astăzi şi la exemplul de model de succes în care aţi reuşit să vă descurcaţi cu criza, de care suferim şi la 5 ani de la declanşare. Trebuie să spun că aceasta a fost o realizare impre­sionantă.

Putem să spunem că România are un venit pe cap de locuitor de jumătate din cel de nivel european (la paritatea puterii de cumpărare - n. red.), dar privim asta cu optimism. Modalitatea prin care aţi reuşit să rezistaţi violenţei crizei merită premii. Modul în care aţi reuşit să refaceţi parametrii economici principali a fost vrednic de laudă. Nu este de mirare că dacă veţi continua la fel, şi dacă veţi accelera eforturile pentru reforme în acest context al disciplinei fiscale şi stabilităţii macro­economice, perspec­tivele sunt pentru ţinte foarte bune pe termen mediu şi trecerea la un nivel european de trai.

Despre bănci

Să privim la modul în care comunitatea bancară a contribuit la efortul de modernizare a economiei. Este o poveste interesantă, care merită privită de istorici în viitor, pentru că avem un fenomen de interacţiune între băncile străine şi piaţa domestică, care a fost destul de bine gestionată în această perioadă dificilă. România a beneficiat de capital străin în băncile private, ceea ce a fost şi o modalitate bună de a introduce practici moderne bancare şi de a deschide accesul către credite. Această moştenire pozitivă a fost confruntată cu testul crizei din 2008, după problemele începute odată cu prăbuşirea Lehman Brothers. România a creat o poveste de succes despre ceea ce poate fi atins prin cooperare şi încredere mutuală.

Ţările din regiune adoptă progresiv o schemă de finanţare descentralizată, lăsând destul spaţiu pentru cele mai productive utilizări. Se poate spune că în încercarea de a facilita evoluţia băncilor, regulatorii vor continua să găsească sprijin în arhitectura financiară europeană.

Previziuni pentru următorii 5 ani

Acum voi pătrunde în zona dificilă de a spune cum va progresa România după 2020. Trebuie să spun că viaţa nu va fi aşa de uşoară în Europa. Discrepanţele vor continua să se agraveze. Economiile emer­gente, precum Chi­na, India, Brazilia, vor avea creşteri mai reduse.

Am văzut recent că printre ţările care îşi împărtăşesc obiectivul ca în următorii douăzeci de ani  să ajungă la un venit pe locuitor de cel puţin 60% din media venitului pe locuitor din zona euro se află câteva din ţările din Europa Centrală şi de Est: ţările baltice şi ţările din centrul Europei. România nu este încă acolo.  Aveţi un foarte provocator obiectiv aici, de a accelera creşterea economică, de a vă accelera măsurile structurale pentru a fi siguri că cei care sunt pesimişti privind atingerea acestui obiectiv în prezent să aibă surpriza plăcută să vadă de ce este capabilă ţara voastră.

Cu siguranţă acesta este un obiectiv pe care îl aveţi în minte, un obiectiv care justifică toate eforturile băncii centrale şi ale gu­vernului de a găsi «cocktailul macroeco­nomic potrivit». Şi sper că veţi găsi suport în Uniunea Europeană.

Am văzut că a venit premierul chinez la Bucureşti săptămâna aceasta. Cred că puteţi avea înţelegeri interesante cu China. Trebuie să lucrăm la o guvernare globală care să poată face faţă la problemele pe care lumea le va avea de înfruntat.

Uitându-ne la multele realizări ale lumii în 2020, cred că şi România ar trebui să se alăture multor ţări şi să se pregătească pentru noile provocări pe care noua lume le va aduce. Economia noastră trebuie să se pregătească activ pentru a juca un rol constructiv într-o guvernare globală, pornind cu o reformă veridică a sistemului monetar internaţional.

În încheiere, cred că ar trebui să avem ambiţii pentru o lume nouă, cum ar trebui să avem ambiţii şi mai mari pentru România. Cred că în această lume nouă, contribuţia României trebuie să fie una importantă.“

A consemnat Ştefan Stan

Michel Camdessus, scurt CV

• a preluat funcţia de director general al Fondului la începutul lui 1987, în plin război rece, venind de pe poziţia de guvernator al băncii centrale a Franţei;

• Ulterior a primit încă două mandate, retrăgându-se în februarie 2000, când „bula dot-com“ din Statele Unite se umflase la maximum pe piaţa Nasdaq;

• România a semnat cinci acorduri de tip stand-by cu FMI în timpul mandatului lui Camdessus însă niciunul nu a fost dus până la capăt

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 29.11.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels