Pe frondul economic, deflaţia prinde rădăcini în zona euro şi în UE. Chiar dacă Grecia şi zona euro au ajuns la un compromis pentru continuarea finanţării economiei de unde a pornit criza datoriilor, pericolele politice şi economice pentru uniunea monetară nu au dispărut.
Premierul grec Alexis Tsipras se va confrunta curând cu primul protest de când a preluat şefia guvernului, scrie The Guardian. Partidul comunist din Grecia (KKE) a îndemnat populaţia să iasă vineri noapte în stradă pentru a protesta contra acordului de prelungire a finanţării pentru Grecia încheiat săptămâna trecută între Atena şi creditorii internaţionali. KKE a cerut, de asemenea, majorarea imediată a salariului minim pe economie, inversarea reformelor de pe piaţa muncii şi cheltuieli mai mari pentru sănătate, educaţie şi alte servicii publice, aceasta în condiţiile în care înainte de criză Grecia avea un salariu minim mai mare decât al unora dintre actualii săi creditori, cum ar fi Spania.
Ce a promis Grecia
În schimbul prelungirii finanţării, guvernul Syriza al Greciei a promis că va implementa măsuri pentru combaterea corupţiei şi evaziunii fiscale şi că va reforma sistemul fiscal, că va consolida fondurile de pensii şi va elimina stimulentele pentru pensionarea anticipată. În plus, Atena a promis să reanalizeze şi să aducă sub control cheltuielile publice şi s-a angajat să nu invereseze privatizările care au fost finanlizate, notează CNBC. Printre angajamente figurează reducerea numărului de ministere de la 16 la 10 şi diminuarea beneficiilor salariale ale miniştrilor, parlamentarilor şi ale altor oficiali de top.
Dar în privinţa tuturor măsurilor care „atacă“ beneficiile sau drepturile salariaţilor, Atena a folosit formulări neclare, cu cuvinte precum „raţionalizare“, în loc să promită reduceri explicite. Promisiunile au inclus, de asemenea, politici care ar putea duce la majorarea cheltuielilor precum „o schemă pentru un venit de bază“ pentru cei pensionaţi anticipat şi creşterea salariului minim.
Schäuble
Publicaţia germană Rheinische Post scrie că guvernul de la Berlin se aşteaptă ca un al treilea pachet de bailout pentru Grecia, de cel puţin 20 de miliarde de euro, să fie convenit în vara acestui an. Publicaţia estimează că până la 60 de parlamentari ai partidelor de guvernare se vor revolta vineri, când Bundestagul va vota extinderea cu patru luni a finanţării pentru Grecia.
Comentând înţelegerea la care au ajuns zona euro şi Atena, ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble a spus: „Nu a fost o decizie uşor de luat nici pentru noi şi nici pentru guvernul elen deoarece ei le-au spus oamenilor lucruri complet diferite în campanie şi după aceea. Întrebarea este acum dacă pot fi crezute sau nu asigurările guvernului. Există multă neîncredere în Germania, aceasta trebuie să înţeleagă toată lumea“.
Nici FMI, unul dintre principalii creditori ai Greciei, nu este pe deplin mulţumit cu planurile Atenei, considerând că acestea nu merg suficient de departe.
„În anumite domenii, printre care poate cele mai importante, propunerea grecilor nu aduce suficiente asigurări că guvernul intenţionează să implementeze reformele promise“, a spus directorul general al FMI Christine Lagarde. FMI, o instituţie cu sediul la Washington, reprezintă 188 de state din toată lumea, dintre care multe sunt nemulţumite de sprijinul disproporţionat pe care Fondul îl oferă unei mici economii europene, scrie The Wall Street Journal.
Spania
Spania se va confrunta anul acesta atât cu provocări regionale, cât şi naţionale. Problema independenţei regiunii Catalonia continuă să fie de actualitate.
Într-un referendum simbolic organizat în noiembrie în Catalonia, aproximativ 80% din alegători s-au declarat în favoarea dezlipirii regiunii de Spania.
În ianuarie, preşedintele catalan Artur Mas a cerut organizarea de alegeri regionale anticipate în septembrie. La nivel naţional, tânărul partid de stânga Pademos a crescut atât de mult încât se bate pentru primul loc în topul preferinţelor alegătorilor cu Partidul Popular, aflat acum la guvernare. Liderii Pademos vorbesc de restructurarea datoriei, expansiunea masivă a masei monetare, majorări de taxe şi naţionalizări ale unor jucători-cheie din industrie. Ascensiunea acestei formaţiuni influenţează politicile altor partide.
Deflaţia
Preţurile de consum din zona euro au înregistrat în ianuarie cea mai accentuată scădere din istoria uniunii monetare. În aproximativ 90% dintre statele membre preţurile au avut evoluţie negativă, notează The Telegraph. Doar Malta şi Austria au evitat inflaţia negativă, în timp ce Grecia a înregistrat cea mai accentuată scădere anualizată a preţurilor, de 2,8%. Declinul actual al preţurilor reflectă reducerea bruscă a costurilor cu energia. Europa este importator de energie, iar economiştii compară adesea reducerea cotaţiilor petrolului şi gazelor naturale cu tăierea unor taxe, în sensul că ieftinirea face disponibili mai mulţi bani pentru achiziţii de bunuri şi servicii, cele mai multe produse în Europa.
Cu toate acestea, economiştii şi băncile centrale se tem că dacă gospodăriile şi firmele se obişnuiesc cu scăderea preţurilor, vor reduce cheltuielile în aşteptarea unor preţuri şi mai mici, ceea ce duce la diminuarea producţiei, a angajărilor şi la preţuri şi mai mici.
