Şefii companiilor de utilităţi spun că sunt reticenţi să mai investească în România după ce două modificări legislative în decurs de doi ani au zdruncinat încrederea în profitabilitatea pe termen lung a sectorului energetic local.
„România are nevoie în continuare de investiţii în infrastructură. Dar după ce s-a întâmplat cu regenerabilele, este tot mai dificil să mergi la sediu (central al grupului - n. red.) cu proiecte şi să le spui să aibă încredere că vom primi un tratament corect. Reacţia şefilor va fi: dar cum rămâne cu regenerabilele?“, a spus Eric Stab, preşedintele-director general al distribuitorului de gaze naturale GDF SUEZ Energy România, în prima zi a conferinţei ZF Power Summit ’15.
În 2013 statul a tăiat brusc sprijinul pentru energia regenerabilă, mai întâi prin amânarea unui număr de certificate verzi acordate pentru producţia de energie, apoi reducând la jumătate subvenţiile. Anul trecut a adus o nouă modificare, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) reducând rata reglementată de rentabilitate (RRR) la distribuţia de resurse energetice de la 8,52% la 7,7%. Acest indicator, care influenţează direct profitabilitatea distribuitorilor, a fost modificat la scurtă vreme după listarea pe bursă a companiei de stat Electrica, cu promisiunea unei anumite rate de rentabilitate. „Revizuirea RRR a surprins pe toată lumea, pe noi, pe Electrica şi pe ceilalţi distribuitori şi pe Transelectrica. Pentru distribuitori, cadrul de reglementare ar fi trebuit să fie stabil mai mulţi ani, dar reglementatorul a decis să schimbe un element esenţial. Când toate companiile au decis să investească în ţară, aveau în vizor un anume randament“, a spus şi Toni Volpe, directorul general al Enel România.
Marii jucători prezenţi la conferinţă au cerut astfel în cor un cadru legislativ predictibil şi stabil, pentru ca România să atragă necesarul de investiţii în sectorul energetic, evaluat de un expert la peste 50 de miliarde de euro între 2015 şi 2035. Peste surprizele din energia electrică se suprapune incertitudinea cu privire la viitorul regim fiscal şi de reglementare în sectorul petrolului şi gazelor.
