Investiţiile poloneze postcomuniste în străinătate se apropie de 7% din PIB, iar cele ungureşti de 30% din PIB. Cele ale României abia dacă ajung la 0,4% din PIB. Nume ungureşti ca MOL (cotă de 15% pe piaţa benzinăriilor), OTP (cotă ce se apropie de 2% pe piaţa bancară) şi Gedeon Richter (o fabrică de medicamente la Târgu-Mureş şi operaţiuni integrate pe piaţa românescă) sunt bine cunoscute în România. De altfel, acestea sunt companiile fanion cu care Ungaria a ajuns un jucător major pe piaţa regională.
Investitorii polonezi se remarcă în România mai ales prin grupul Ciech, acţionarul majoritar al Uzinelor Sodice Govora, dar amprenta marilor companii poloneze se întinde pe patru continente, de la producători minieri în Canada la explorări după petrol şi gaze naturale în Norvegia şi Pakistan.
Dacă la început pionierii investiţiilor poloneze în străinătate au fost companiile de stat, mânate de interese politice, acum firme de toate mărimile caută să-şi deschidă pieţele externe. Investitorii români au lipsit până în urmă cu un an aproape cu desăvârşire de pe pieţele externe.
