ZF News

Un nou fel de a face politică nu înseamnă că dacă se vorbeşte limba germană la vârful ţării PIB-ul se va dubla de la sine în următorii 10 ani

Un nou fel de a face politică nu înseamnă că dacă se...

Autor: Sorin Pâslaru

03.03.2015, 00:05 1314

Pentru prima dată, România are un reprezentant la înalt nivel care poate vorbi direct, fără translator, cu preşedintele şi cancelarul celei mai puternice ţări din Europa, Germania, însă uitându-te la cine a negociat şi ce la întâlnirea de săptămâna trecută a preşedintelui Klaus Iohannis cu Angela Merkel te întrebi: oare ştim cu adevărat să folosim această poartă deschisă?

Mulţi s-au întrebat ce ar fi trebuit să obţină România şi dacă a obţinut ceva ca urmare a vizitei lui Klaus Iohannis în Germania, iar dosarul Schengen a fost evocat ca principală temă.

Este o temă, într-adevăr, însă la şapte ani de la aderarea la Uniunea Europeană şi la zece ani de la intrarea în NATO politica externă a României ar trebui să încerce să iasă din etapa „vrem să intrăm în clubul vostru, nu ne lăsaţi de izbelişte“, într-o zonă mult mai pragmatică, în care beneficiarii să fie companiile locale.

Chiar microscopice ca valoare a afacerilor în Germania, având în vedere forţa acesteia, dată de un PIB de 3.300 mld. euro (150 mld. euro PIB-ul României), firmele româneşti încep să îşi facă loc pe această piaţă nu numai prin exporturi sau prin servicii oferite spre exemplu de companiile de transport româneşti, de constructori care livrează forţă de muncă şi chiar proiecte pe piaţa germană, ci şi prin investiţii.

Există companii cu capital local care exportă 99% din producţie pe piaţa  germană în domenii de vârf precum tehnologia construcţiei de maşini (a auzit cineva de Emsil Oradea spre exemplu, o firmă  cu afaceri de 15 mil. euro fondată de un fost inginer de la Înfrăţirea, o uzină astăzi distrusă?) sau echipamente energetice.  Şi industria software îşi face loc.

Un nou fel de a face politică nu înseamnă că dacă vorbim limba germană de acum înainte la vârful României, PIB per capita se va dubla de la sine în următorii zece ani. Noua politică externă a României trebuie să fie o politică de promovare a organizaţiilor de business locale care au reuşit să îşi distileze în branduri capabilităţile tehnologice şi de resurse umane.

La ultima sa vizită în România, Angela Merkel a cerut, simplu, ca statul român să îşi achite datoriile către contractorii germani.

Dacă Germania vrea un partener strategic în această zonă a Europei, atunci garanţia acestui parteneriat este ca în zece ani de acum înainte, cât poate fi mandatul lui Klaus Iohannis dacă are rezultate bune, preşedintele României să meargă şi să ceară în Germania ca statul german să plătească facturile către contractorii români. Şi nu sunt vise.

Polonia are investiţii străine atrase de 150 mld. euro, dar are şi investiţii în străinătate de 50 mld. euro, dintre care o parte semnificativă chiar în Germania.

Diplomaţia externă înseamnă azi business, contracte semnate pentru companii locale. Este bun şi MCV-ul – Mecanismul de Cooperare şi Verificare – , dar România va creşte prin companii locale puternice, care nu au cum să intre pe pieţele externe la un nivel dorit fără ca uşile cancelariilor occidentale să fie deschise inclusiv prin preşedinţi care pot avea tete-a-tete-uri fără traducători.

Din păcate este o ruptură grozavă între întreprinderile cu capital local care funcţionează astăzi şi cei care ar trebui să le reprezinte interesele la nivel guvernamental. Există o ignorare reciprocă. De fapt, totul ar trebui să înceapă cu vizibilitatea companiilor, care poate că au ajuns în topul sectoarelor lor de activitate din punct de vedere al calităţii produselor sau al inovativităţii dar ştiu prea puţini de ele.

La o vizită recentă a preşedintelui Cehiei la Bucureşti, acesta a venit cu un avion plin de oameni de afaceri, cărora li s-au mai alăturat încă 100 de companii cehe cu prezenţă locală.

Ştie însă vreunul din cei care l-au însoţit pe preşedintele Iohannis la masa întâlnirii cu Angela Merkel – Lazăr Comănescu, Dan Manolache, Cosmin Marinescu, George Scutaru şi Leonard Orban – cine sunt primii zece exportatori români în Germania? Puţin probabil.

De partea cealaltă, oamenii de afaceri s-au obişnuit să se descurce singuri şi să îşi deschidă acces la pieţe ignorând  total orice program guvernamental sau contactul cu oficialii români. Sunt două lumi paralele, însă aparatul guvernamental trăieşte din banii întreprinzătorilor, care ar fi trebuit să aibă un folos de pe urma taxelor plătite. Cum facem să se intersecteze?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO