Aceasta data este definitiv legata de una dintre cele mai dramatice experiente din istoria omenirii: ea se numeste simplu Hirosima. S-au implinit anul trecut, in august, exact 60 de ani de la lansarea primei bombe atomice. Intre timp,
s-au scris carti, s-au montat filme, s-au facut zeci de documentare, s-au adunat date din statistici si, oricat ar fi fost de dureros, s-au desfacut in sapte itele acestui experiment cu care America a dorit sa-si demonstreze ca se poate. Lumea a vrut sa inteleaga. Se pare insa ca toate acestea nu au reusit sa redea imensitatea tragediei.
Sunt 61 de ani de atunci, pe care ii vom imparti asa: 60 din ziua in care Enola Gay arunca de la 10.000 de metri altitudine nimicitoarea bomba, plus inca un an. Anul in care ziaristul John Hersey, unul dintre primii jurnalisti straini care s-au incumetat sa ajunga la fata locului, publica pentru The New Yorker un reportaj care a zguduit America si care este considerat si astazi printre clasicele genului. Intr-un top al primelor 100 de materiale americane de presa ale secolului XX, realizat in 1999 de catre profesorul de jurnalism si comunicare Mitchell Stephens de la New York University, reportajul lui Hersey, numit Hiroshima, se afla pe prima pozitie. In 1985, dupa 40 de ani de la articolul sau, Hersey se intoarce in localitatea japoneza si, completandu-si materialul de presa cu marturiile a sase "hibakusha" (denumirea data de japonezi supravietuitorilor catastrofei), publica o carte cu acelasi titlu - Hiroshima, una dintre cele mai vandute carti din lume. John Richard Hersey s-a stins din viata in 1993, la 79 de ani. Jurnalistul de o exceptionala expresivitate a publicat in Time Magazine si New Yorker si este autorul, printre altele, al articolului Un clopot pentru Adano, pentru care a primit premiul Pulitzer in 1945. Si-a dedicat viata luptei antinucleare.
Iata cum suna reportajul despre Hirosima, unul dintre cele mai bune materiale de presa scrise vreodata, publicat in 1946 in The New Yorker (selectia si traducerea apartin autorului acestor randuri, cu rezerva ca orice interpretare paleste in fata originalului):"In dimineata aceea, inainte de ora 6, era deja atat de senin si de cald ca ziua se anunta caniculara. Cateva minute mai tarziu, o sirena rasuna: alarma scurta, de un minut, anunta locuitorilor Hirosimei prezenta avioanelor inamice, dar si faptul ca nu era vorba totusi de un pericol iminent. Se stia ca in fiecare zi, la aceeasi ora, sirena rasuna cand avioanele meteorologice americane se apropiau de oras. (...)
Dimineata redeveni calma, linistita. Nu se auzea niciun zgomot de avion. Dintr-o data insa cerul fu sfasiat de un fles luminos, galben si stralucitor ca o mie de sori. Nimeni nu-si aminteste sa fi auzit cel mai mic zgomot la Hirosima cand bomba a explodat. Doar un pescar care se afla in barca sa, aproape de Tsuzu, in marea interioara, a vazut lumina si a auzit o explozie ingrozitoare. El se gasea la 32 de kilometri de Hirosima, dar zgomotul fusese atat de asurzitor, incat i se paruse ca Enola Gay bombardase orasul Iwakuni, situat la doar 8 kilometri!
Un nor de praf incepu sa se ridice deasupra orasului, innegrind cerul ca un fel de crepuscul. Cativa soldati iesira dintr-o transee, cu sangele siroind din capete, din piepturi, din spate... Erau tacuti si ametiti, o viziune de cosmar. Fata le era complet arsa, orbitele goale, iar lichidul ochilor topiti le curgea pe obraz. Privisera probabil spre cer in momentul exploziei. In locul buzelor aveau rani umflate si acoperite de puroi.
Cladirile erau in flacari. Din cer, incepura sa curga picaturi de apa de marimea unor bile. Erau picuri de umiditate condensata, ce cadeau
dintr-o gigantica ciuperca de fum, de praf si de fragmente de explozie, care se ridica deja la mai multi kilometri inaltime peste Hirosima. Picaturile erau prea mari ca sa fie normale. Cineva incepu sa strige: "Americanii ne bombardeaza cu benzina. Vor sa ne prajeasca". Dar erau desigur picaturi de apa si, in timp ce ele cadeau, vantul a inceput sa bata din ce in ce mai tare, poate din pricina enormului gol de aer provocat de orasul parjolit. Arbori imensi au fost culcati la pamant; altii, mai mici, au fost smulsi din radacini si proiectati in aer unde, ca in centrul unui uragan nebun, vuiau resturi razlete ale orasului: tigle, usi, ferestre, imbracaminte, covoare... Dintre cei 245.000 de locuitori, aproape 100.000 au murit pe loc in momentul exploziei. Alti o suta de mii au fost raniti. Cel putin 10.000 dintre ranitii care puteau inca sa se deplaseze,
s-au indreptat spre principalul spital din oras. Numai ca acesta nu putea sa faca fata unei asemenea invazii. Dintre cei 150 de medici din Hirosima, 65 au murit pe loc, toti ceilalti fiind raniti. Iar dintre cele 1.780 de infirmiere, 1.654 murisera sau erau in stare prea grava pentru a putea munci. Pacientii veneau tarandu-se si se asezau pe unde apucau. Sedeau ghemuiti ori culcati pe jos in salile de asteptare, pe holuri, in laboratoare, in saloane, pe scari, la intrare si sub poarta pentru masini, si mai departe, afara, pe strazile aflate in ruine, cat vedeai cu ochii... Cei cu rani mai usoare ii ajutau pe mutilati. (...) Toti cei care au ales sa se odihneasca putin dupa explozie, infruntau in mai mica masura riscul de a se imbolnavi, decat cei care fusesera foarte activi. Sistemul de reproducere a fost afectat pe termen lung: barbatii au devenit sterili, toate femeile insarcinate au avortat, iar cele aflate la varsta fertila au constatat ca ciclul lunar se oprise...
Primii oameni de stiinta japonezi sositi la fata locului la cateva saptamani dupa explozie au notat ca flesul bombei decolorase betonul. In anumite locuri, bomba lasase urme care corespundeau umbrelor acelor obiecte pe care fulgerul le luminase! De exemplu, expertii au descoperit o umbra permanenta proiectata pe acoperisul cladirii care adapostise Camera de comert, umbra fiind nici mai mult nici mai putin decat cea a turnului aceluiasi edificiu. S-au descoperit si siluete umane proiectate pe ziduri ca negativele fotografiilor. In centrul exploziei, locul care se afla aproape de Muzeul Stiintei, un om si sareta sa fusesera proiectati sub forma unei umbre precise, care amintea de un om pe cale sa dea bice calului in momentul in care, literalmente, bomba il dezintegrase..."
Urma semnatura: John Hersey.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
