Ziarul de Duminică

Albert Galleron - arhitectul Ateneului

28.01.2006, 19:33 1151

A trecut mai mult de un secol de la prima campanie de solidaritate culturala nationala "Dati un leu pentru Ateneu!". Rezultatul a fost pe masura asteptarilor, realizarea unei cladiri monument, simbol al Bucurestilor si al vietii sale culturale. Aceasta campanie s-a datorat lui Constantin Esarcu, un roman inimos, revenit in acele vremuri de la Atena, unde reprezentase tara ca agent diplomatic. Revenise cu un gand, sa ridice in Bucuresti un edificiu monumental, un camin al artelor cu aula de concerte, sali de expozitie, biblioteca si pinacoteca.

In anul 1865 se infiinta Societatea Ateneul Roman, cu scopul cultivarii si cresterii interesului marelui public pentru stiinte, arta si cultura. Cele cateva sali in care se organizau evenimentele culturale erau total insuficiente pentru cerintele publicului bucurestean. Se punea in mod stringent problema crearii unui local propriu. Referindu-se la societatile culturale, in 26 ianuarie 1886 C. Esarcu spunea: "toate aceste societati, incepand cu insusi Ateneul, nu numai ca nu vor ajunge la completa lor dezvoltare, dar nu-si vor asigura existenta pe cat timp vor fi fara domiciliu..."

A reusit cu formula: "Dati un leu pentru Ateneu". Istoria construirii Ateneului Roman este incarcata de conditionari, situatii dramatice si controverse.

Conditionarile constructive au fost depasite prin maiestria arhitectului si a constructorilor, iar cele financiare, care au pus in mai multe randuri sub semnul intrebarii realizarea Ateneului, au fost depasite doar prin "ravna si staruinta catorva oameni de cultura".

Chiar si despre amplasament existau opinii nefavorabile, C. Esarcu a fost criticat "... caci locul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul orasului si foarte greu de ajuns mai cu seama iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neaparat ales acest loc "la marginea orasului"?"

Lumea dorea un edificiu cultural impunator, intocmirea proiectului a fost incredintata unui arhitect francez, Albert Galleron, primul dintre arhitectii francezi care au lucrat in tara noastra si care era si diplomat la Beaux Arts din Paris. Galleron (Paul-Luis-Albert) s-a nascut in 1847 la Paris. A inceput studiile la Beaux Arts in 1867, la 21 de ani, ca elev al lui Vaudoyer si Coqart. Clasa I (studiile complete) a absolvit-o in anul 1872. A luat patru medalii si a fost de doua ori logist, adica a reusit de doua ori sa fie admis la concursul ultim pentru Grand Prix de Rome. Diploma a obtinut-o in 1887, dupa 20 de ani de studii. Cum de a avut o studentie atat de lunga? Desigur, pentru ca a urmarit cu indarjire sa obtina Grand Prix de Rome, fara sa reuseasca. Abia la 41 ani a renuntat si si-a luat diploma. In acele vremuri exista un regulament universitar care permitea extinderea perioadei de studiu.

In cartea sa "Fresca arhitectilor care au lucrat in Romania in epoca moderna: 1800-1925", Toma T. Socolescu mentioneaza: "Nu cunosc caror relatiuni se datoreste faptul de a fi fost angajat sa intocmeasca planurile Ateneului Roman, o lucrare in neoclasic cu o foarte buna rezolvare a planului.

In fatada principala, un mare portic de frumoase proportii cu un mare fronton deasupra, conduce in holul rotund de la parter, cu acele arcade pe coloane care inconjoara cercul din mijloc; este un studiu remarcabil ca eleganta, bogatie si rafinament al detaliilor. Patru scari rotunde, dispuse la egala distanta intre ele urca pentru public la marea sala de auditii de la etaj. Cum oamenii nostri erau mai scrupulosi pe atunci, cu toate ca lucrarea fusese incredintata unui arhitect cu un trecut foarte bine apreciat in Franta, au cerut si parerea lui Charles Garnier asupra proiectului, care s-a pronuntat foarte elogios si a gasit magistrala si originala solutia celor patru scari."

In volumul "Ateneul Roman" aparut in 1888 cu o conferinta rostita de A. Odobescu si "o alocutiune inroductiva" de C. Esarcu, se publica o descriere a cladirii scrisa de Galleron: "Palatul Ateneului Roman a fost inaltat deasupra unor temelii demult existente si pregatite pentru un circ cu manegiu de cai. Astfel i-a fost ca si impusa forma sa circulara, care dealtminterea este cu totul potrivita pentru o sala de conferinte si de concerte. Deoarece insa lipsea cu totul locul in fata acelor temelii, spre a aseza in locul salii principale o tinda, un vestibul spatios, arhitectul a socotit ca va fi bine sa puna acel vestibul chiar in marele spatiu circular al catului inferior si sa faca din mai tot cuprinsul acestui cat un fel de sala."

Construirea Ateneul Roman s-a realizat in doua etape: intre anii 1886 si 1888 s-au ridicat cladirea centrala si cupola, iar in perioada 1893-1897 s-a adaugat o anexa in spatele edificiului central

Albert Galleron a mai fost, alaturi de Cassien Bernard, arhitect al Palatului Vechi al Bancii Nationale a Romaniei. Motivul coautoratului nu reiese din documentele vremii. Din arhiva Bancii Nationale rezulta ca, pentru executarea anteproiectului si mai apoi a proiectului, a fost semnat un singur contract cu ambii arhitecti francezi. Se pare ca arhitectul Cassien Bernard, care locuia la Paris, il luase ca asociat colaborator pe Albert Galleron, care era stabilit in acea perioada in Romania.

Palatul Bancii Nationale a Romaniei, situat in centrul istoric, pe un teren in forma de patrulater, a fost cladit intre anii 1883 si 1887 si este o cladire organizata pe patru niveluri: un subsol inalt, parter si doua etaje. Este o cladire simetrica, dar care urmareste perfect unghiurile strazilor care o incadreaza. Centrul compozitiei, specific oricarei cladiri bancare, este ocupat de holul ghiseelor, monumental. In jurul acestuia se desfasoara, in forma de patrat cele patru aripi cu birouri si sali de sedinte. Accesul principal de la parter la etaj se face prin doua largi scari de marmura dispuse simetric in acelasi hol si concepute intr-un frumos stil neoclasic francez. La primul etaj se aflau spatiile reprezentative fastuos impodobite: holul de onoare, sala de consiliu, cabinetul guvernatorului si alte cateva birouri destinate conducerii bancii. Corpul central care marcheaza intrarea este pus in evidenta pe inaltimea ambelor etaje de o ordonanta de patru coloane corintice.

O alta lucrare, de mai mici dimensiuni, din Bucuresti datorata lui Albert Galleron, este casa doctor Turnescu, celebru medic chirurg, profesor la Facultatea de Medicina, casa aflata pe strada Dionisie Lupu. A fost construita intre anii 1893 si 1895, in stil neoclasic, specific lui Albert Galleron. Imobilul este dezvoltat pe patru niveluri. Proiectul lui Albert Galleron avea initial o decoratie exterioara mult mai incarcata, din care astazi a ramas doar la intrarea in corpul central si scarile exterioare. Interiorul imobilului este somptuos decorat. Holul central are peretii acoperiti cu stucatura si marmura de diferite culori - verde, galben, roz, ocru. In ceea ce priveste camerele imobilului, una se face remarcata in mod special datorita unei fresce sub forma de tablou care acopera in intregime peretii.

Doctorul Turnescu a lasat casa, prin testament, Facultatii de Medicina din Bucuresti, dar, dupa cel de-al doilea razboi mondial, imobilul a fost rechizitionat. Dupa 1990 a fost, pe rand, sub tutela Facultatii de Medicina, apoi a devenit sediu de ambasada, beneficiind de lucrari de restaurare. Asa cum si-a dorit proprietarul ei, astazi in cladire functioneaza Rectoratul Facultatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila"

Albert Galleron a construit si alte vile in Bucuresti, cu o arhitectura de factura eclectica, cu desfasurari monumentale, reluand teme predilecte in decoratie sau volum, dar reproportionandu-se atfel incat ele sa devina valabile si la cladirile publice si la cele particulare:

* Casa Dodani, strada Brezoianu colt cu bulevardul Elisabeta;

* Casa Eliza Filipescu, calea Victoriei nr. 129-130, colt cu strada Verde - realizat impreuna cu Paul Gottreau (1884);

* Casa Costescu Comaneanu (1889), daramata pentru a se construi blocul Malaxa, pe B-dul I.C. Bratianu, vizavi de cinematograful Scala;

* Casa Iacob Negruzzi, str. Romana nr.25 (1889);

* Casa Zoe Slatineanu, Calea Dorobantilor nr. 96 (1890)

* Casa Ioseph Fermo, la intersectia strazii Romulus cu Cotita (1891)

* Casa A. Gaillac, Calea Dorobantilor nr. 126 (1891)

* Casa Crezianu, vis-a-vis de Muzeu Aman.

* Casa C. Esarcu de pe B-dul Carol, colt cu strada Gogu Cantacuzino, intr-o arhitectura clasica, utlizand ordinul doric la parter, ionic la etajul intai si corintic la etajul al doilea, un frumos sudiu de arhitectura, totul fiind realizat la scara umana;

* Azilul Elena Slatineanu din Calea Dorobanti;

* Hotelul-locuinta a lui Geblescu din Craiova.

In volumul "Sate si Manastiri", Nicolae Iorga mentioneaza ca la conacul mosiei Ghica-Comanesti din comuna Comanesti, cladirea principala - castelul - este construita dupa planurile lui Galleron, arhitectul Ateneului, cum spune Profesorul.

Albert Galleron a plecat din Romania in 1889 pentru a lucra un pavilion la Expozitia Universala din Paris, pentru care a fost medaliat.

In dictionarul Delaire, al arhitectilor care au studiat la Beaux Arts gasim ca a primit Ordinul Crucea Romaniei si, dupa anul 1900, a fost arhitect la Paris si Madrid.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO