Ziarul de Duminică

Alchimia existentei

14.10.2008, 18:50 91

Produse taxate, ipocrit, drept nocive de catre politicienii in cautare de surse pentru bugetul secatuit. Batranul diplomat, ramas de pomina in memoria colectiva ca ambasador al golanilor din Piata Universitatii la Paris, lua astfel partea romanilor necajiti, oameni sarmani, dar amatori de vin, de tutun si de alte asemenea placeri ieftine, la indemana oricui doreste sa uite, pentru o clipa macar, mizeria unei vieti fara orizont. Pe langa avertismentul patetic adresat guvernantilor din zilele noastre, pledoaria intelectualului cu blazon de om intelept, versat in "alchimia existentei", venea sa rascumpere partial si nedreptatea conservatorilor de altadata, a "domnilor" care puneau raul exclusiv pe seama naturii pacatoase a romanului-taran, nascut chipurile cu viciul betiei si al lenei in sange - asa credea, bunaoara, un Costache Negruzzi, scriitor de prima mana si om luminat, cu vederi progresiste pentru vremea aceea, insa boier, si ca atare nevindecat cu totul de prejudecatile clasei sale.

Ei bine, de data aceasta tot un boier (ultimul, s-a spus, nu fara dreptate) tinea sa repare greseala, aratand ca romanii nu recurg la tigari si alcool atat din viciu, cat din necaz, ca la un anestezic bland, menit sa adoarma durerea si sa neutralizeze raul. Discursul domniei sale, senzational, a avut un formidabil efect mediatic, starnind valuri de simpatie in randul maselor, printre tineri si batrani, studenti si pensionari deopotriva. Aristocratul care cunoscuse prea bine si lejeritatea unei vieti confortabile, fara grija zilei de maine, dar si cumplitele privatiuni ale puscariei indemna la toleranta fata de aceste pacatoase deprinderi ce nu fac intotdeauna un rau chiar atat de mare pe cat se spune. E vorba de o anumita masura, bineinteles. Pentru ca, nu-i asa?, in doze mici orice placere este permisa, ba chiar recomandata.
Apoi, daca e sa vorbim numai despre tutun, ganditi-va la gesturile care insotesc consumul acestui drog atat de accesibil, fie si in randul tarilor civilizate. In cazul de fata atitudinea, tinuta ne obliga sa avem in vedere nuantele, notele particulare. Fumatorii nu sunt, cu totii, o apa si un pamant. Cei ce prefera pipa, spre exemplu, au o anumita distinctie, o morga afisata dupa tipic, in felul jocurilor de societate si al acelor forme de comportament care pastreaza inca prestigiul lucrurilor vechi, astazi iesite din uz. Innaravitii la pufait cultiva de regula placerile usoare, tihna, voluptatile temperate de ritmul linear al tabieturilor imbietoare. De aceea si sunt, in genere, blanzi, toleranti, sceptici, fara puseuri iconoclaste, in limitele prescrise de luminile ratiunii si de bunul-simt. Pe ei nu tabacul in sine ii intereseaza, cat ritualul, eticheta subiacenta.
Asemenea exemplare de rasa sunt firi contemplative, care prefera sa priveasca lumea numai dintr-un unghi favorabil, prin fumul aromat al unui tutun, obligatoriu, de calitate superioara. Gestul cel mai caracteristic: a tine luleaua stinsa in mana si a o infige repetat in coltul gurii - ceea ce nu e intotdeauna o forma de cochetarie, si nici de disimulare a unei sensibilitati prea retractile. In cazuri extreme, intre obiect si posesorul acestuia se poate crea o foarte puternica, aproape maladiva, dependenta. A patit-o un renumit profesor parizian, care nu si-a putut tine prelegerea pana nu i s-a adus de acasa pipa. Omul nu vorbea decat cu luleaua in mana. Cand a intrat din nou in posesia buclucasului talisman, vorbitorul si-a revenit ca prin farmec, a inceput sa gesticuleze volubil, ca de obicei, oferind publicului o clipa descumpanit spectacolul aceleiasi inteligente vii de totdeauna.
Deloc aristocrati in moravuri, romanii prefera tigara, care e mai proletara, merge cu orice fel de tinuta si poate fi fumata chiar pe strada - numai de catre barbati, fireste! Gesticulatia desueta si nitel emfatica a posesorului de pipa nu se potriveste deloc nerabdatorului devorator de tigari, acesta in schimb mai degajat, mai mobil in expresia personalitatii. Despre tigari, insa, alta data. E un subiect care nu poate fi epuizat in cateva randuri.
As evoca mai bine, in incheiere, efectul pe care l-a provocat discursul tinut de nobilul senator in Parlamentul Romaniei: in ciuda opozitiei sale patetice, legea s-a aprobat, tigarile si bautura s-au scumpit, romanii fumeaza in continuare cu spor. Peste cativa ani de la episodul mentionat Alexandru Paleologu iese din nou la rampa, intr-o emisiune televizata avand drept scop campania impotriva fumatului, si castiga acum (rarissima performanta!) simpatia tuturor muritorilor, fumatori si nefumatori deopotriva. In cateva cuvinte bine gasite rafinatul eseist isi exprima public satisfactia de a fi reusit, aproape octogenar fiind, sa scape de viciul cu care s-a luptat in zadar decenii la rand, si incheia indemnandu-i pe tineri sa nu se dedulceasca prea de timpuriu la ticalosul narav.
Sa luam aminte, prin urmare, la sfaturile celor mai intelepti ca noi. Si sa lasam tutunul. La Judecata de Apoi, numai viciul nevinovat al celor care s-au deprins sa tina o pipa (stinsa, nota bene!) in mana, ca sa poata vorbi, va ramane nepedepsit.
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO