Nathan Belofsky
Leacuri stranii
O istorie şocantă a practicilor medicale de-a lungul veacurilor
Editura All
Traducere din limba engleză de Loredana Maria Oprea. Lucrarea inedită a lui Nathan Belofsky se concentrează asupra ideilor şi practicilor medicale acceptate de-a lungul veacurilor, pe scară largă, ale doctorilor reali, nu ale vracilor şi aproape toţi doctorii menţionaţi erau figuri medicale importante ale acelor vremuri. Autorul prezintă câteva dintre cele mai răspândite practici şocante sau îndoielnice din fiecare epocă, începând cu Antichitatea şi continuând cu Evul Mediu, Renaşterea, perioada modernă şi secolul al XX-lea. Cartea se află sub semnul insolitului şi readuce la viaţa, într-o manieră narativă şi deseori umoristică, momente mai puţin cunoscute din istoria medicinei.
„De la grecii antici până în epoca lui Abraham Lincoln, medicina a făcut mai mult rău decât bine şi a rănit mai mult decât a ajutat. Istoricul David Wootton scrie: «Timp de 2400 de ani pacienţii au crezut că doctorii fac bine; timp de 2300 de ani aceştia s-au înşelat.»
Doctorii greci de acum două mii de ani erau cel puţin la fel de eficienţi şi probabil făceau mai puţin rău decât medicii curanţi/astrologii Evului Mediu, decât vorbăreţii încrezuţi ai Renaşterii sau decât cei care reprezentau vârful de lance al medicinei din „epoca eroică". După un început promiţător, evoluţia medicinei a fost şovăielnică. De-abia în secolul al XX-lea medicina a înregistrat progrese importante, însă a fost prea târziu pentru cei mai mulţi.
Hipocrate ar fi fost îngrozit.
Cu scuzele de rigoare faţă de istorici şi oamenii de ştiinţă, multe dintre cele mai stranii idei ale medicinei şi dintre cele mai stupide proceduri rămân obscure, îngropate în rafturile bibliotecilor. Cartea de faţă încearcă să corecteze această scăpare şi introduce, pe parcurs, o listă onorifică de doctori, cercetători din domeniul medical care, deşi neintenţionat, au compromis evoluţia gândirii şi a practicii medicale.
Aceasta nu este o «istorie» – departe de acest gând –, dar faptele dezvăluite aici sunt adevărate, după câte se ştie. Cartea se concentrează asupra ideilor şi practicilor acceptate, pe scară largă, ale doctorilor reali, nu ale vracilor şi aproape toţi doctorii menţionaţi erau figuri medicale importante ale acelor vremuri. Astfel, în Evul Mediu, John de Gaddesden, doctor în medicină la Oxford, chiar atârna capete de cuci la gâtul pacienţilor epileptici şi, mai târziu, doctorul Benjamin Rush, semnatar al Declaraţiei de Independenţă şi administrator al Trezoreriei, îşi învârtea pacienţii bolnavi mintal precum un titirez. Mai târziu însă, doctorul Walter Freeman din Yale, cel mai renumit chirurg cerebral din lume, introducea tije în ochii pacienţilor cu ajutorul unui ciocan de tâmplărie.
Capitolul unu cercetează pe scurt medicina antică, o perioadă a încercărilor şi a erorilor şi, de asemenea, o epocă de o ingeniozitate nemaipomenită. Capitolele al doilea şi al treilea explorează medicina din Evul Mediu şi din Renaştere, când doctorii şi profesorii de seamă aveau unele dintre cele mai bizare idei medicale cunoscute de umanitate şi apoi treceau la punerea lor în practică pe pacienţi. Capitolul al patrulea se ocupă de nechibzuita «epocă eroică», nu demult încheiată, când doctorii urmăreau bolile şi pe pacienţii lor cu o ferocitate aproape hilară, şi cu rezultate previzibile.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
