Ana Olos
Mihai Olos. La poveşti în casa de paie,
visând la oraşul-sat universal
Fragmente de jurnal
Fundaţia Triade
Anul trecut, cu foarte puţin înainte de a împlini 75 de ani (spre sfârşit de februarie), Mihai Olos s-a stins la Amoltern, Germania. În afara prietenilor şi admiratorilor din Maramureş, s-a vorbit nemeritat de puţin despre acest artist plastic român care a integrat în opera sa elemente de happening, desen, pictură, sculptură, artă digitală. Era un artist greu încadrabil. Cu ani în urmă criticul plastic Ruxandra Garofeanu i-a făcut un portret admirabil: „Era înalt, musculos, bine făcut şi frumos ca Adonis. Era o apariţie spectaculoasă, ca şi pictura lui. Pentru că el este în primul rând pictor, chiar dacă legendele din jurul său sunt legate mai mult de sculptură şi construcţiile geometrice arhetipale. Iar ca pictor, Mihai, deşi trăgea spre expresionism, este greu de încadrat în vreun curent sau vreo credinţă. Asimila tot ce îl fascina şi transfigura totul în expresie proprie.” A avut nenumărate expoziţii personale şi participări la expoziţii colective, în ţară şi în străinătate. A fost distins cu nenumărate premii. În Germania trăia din 1991. Nu greşim dacă spunem că a fost unul dintre cei mai mari artişti contemporani, recunoscut atât în spaţiul cultural românesc, cât şi în cel european.
Născută la Timişoara în 1940, Ana Olos este prozatoare, eseistă, excelentă traducătoare, îndeosebi din limba engleză şi, împreună cu Georgeta Corniţă, primele femei care, la Universitatea de Nord din Baia Mare, au obţinut titlul de profesor universitar. A publicat peste o sută de studii de specialitate şi şase cărţi, iar teza de doctorat şi-a dat-o pe tema relaţiei dintre Blaga şi T.S.Eliot.
Anul trecut, după moartea lui Mihai Olos, Ana Olos a adunat într-o carte care poate fi fascinantă pentru cine vrea să ştie mai multe despre artist, fragmente de interviuri/discuţii dintre cei doi din urmă cu decenii (anii 70 şi 80, în cea mai mare parte), texte disparate scrise chiar de pictor şi fragmente de jurnal. Fundaţia Triade din Timişoara, condusă de doamna Sorina Jecza, a publicat volumul, presărat şi cu numeroase desene ale lui Mihai Olos, inclusiv pe coperta a patra.
Pe lângă propriile gânduri despre artă, pictură, sculptură, viaţă, sunt mulţime de întâmplări cu alţi artişti şi, mai ales portrete remarcabile ale unor oameni pe care Mihai Olos i-a cunoscut, artişti plastici şi scriitori deopotrivă, lumea boemă bucureşteană (o lume mai savuroasă decât în Mateiu Caragiale, cum admite chiar Mihai Olos, în frunte cu celebrul poet „Ahoe”), întâmplări din Italia, Franţa şi Germania, cu Eliade, Cioran şi foarte, foarte mulţi alţii. Textul este cu atât mai savuros cu cât toate relatările artistului despre el însuşi sunt, aproape întotdeauna, la persoana a treia.
Cartea care în mod sigur nu se găseşte în marile librării, ar merita un tiraj substanţial şi o difuzare corespunzătoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
