După vacanţă, se redeschide şi Art Yourself Gallery, în casă nouă – strada Clucerului 88. Construită de Petre Modolea, Secretar de Stat in Ministerul de Interne din perioada Regatului şi proiectată de renumitul architect şi profesor Tiberiu Niga, clădirea aminteşte de aristocraţia anilor ’40. Tiberiu Niga aparţine prin excelenţă anilor ‘20-’40, ca mentalitate şi spirit, ca reprezentant al unei societăţi complexe şi rafinate, nobile şi elitiste. Urmaş spiritual al Şcolii Bauhaus, al Stilului Internaţional, se detaşează discret, dar nu brutal, de etapele neoromânescului şi eclectismului de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, reuşind să-şi impună şi o viziune personală de interpretare a arhitecturii româneşti tradiţionale. De-a lungul anilor, în vilă au locuit sculptorul Ion Vlasiu, artist emerit, şi dirijorul Iosif Conta, director adjunct al Radioului public si conducatorul Orchestrei Nationale Radio. Acesta a adus mici modificări clădirii, amenajându-şi la parter o mini-sală de concerte. Art Yourself Gallery continuă să fie amplasată în centrul Bucureştiului, în proximitatea Parcului Kiseleff, Mânăstirii Caşin şi a Arcului de Triumf.
Art Yourself Gallery se redeschide tot cu două expoziţii. Prima este oferită de Grupul 11172014, format din Aitch, Felix Aftene, Gabriel Caloian, Codruţa Cernea, Mihail Cosuleţu, Cristian Crisbăşan, Suzana Dan, Amalia Dulhan, Andreea Floreanu, Cornel Lazia, Ileana & Cătălin Oancea, Dragoş Pătraşcu, Tudor Pătraşcu, Radu Rodideal, Adrian Sandu, Bogdan Teodorescu, Ioana Ursa. Acest grup, ştim, a iniţiat în luna ianuarie un proiect care se va desfăşura pe întreg parcursul anului 2014 – 11 expoziţii, la care vor participa cei 17 artişti români contemporani, cu o multitudine de abordări, modalităţi de exprimare şi viziuni artistice. Demersul artiştilor, împreună cu Galeria Art Yourself, este de a genera o posibilă şi experimentală colaborare între cei implicaţi, rezultatul dorit fiind o identitate de grup, bogat declinată artistic, prin toţi cei 17 artişti. La fiecare 17 ale unei luni, iubitorii de artă au fost martori la această fuziune imagistică.
De această dată, azi 17 octombrie, titlul expoziţiei (a noua a grupului) este la fel de inedit: The Uncanny. „The Uncanny (Das Unheimliche) – spun curatorii – descrie sentimentul neliniştitor provocat de ceva care este ciudat şi străin, dar, în acelaşi timp, uimitor de aproape şi familiar. E un straniu amestec de imprevizibil, amintire şi nesiguranţă. În eseul său The Uncanny, publicat în 1919, Sigmund Freud scrie despre modul în care acest straniu este asociat cu scoaterea la lumină a ceea ce a fost ascuns şi secret, definindu-l ca «terifiantul care ne conduce către ceva cunoscut de multă vreme nouă; ceva odată foarte familiar». Investigaţiile estetice ale lui Freud cu privire la acest fenomen psihologic au trezit interesul artiştilor încă de la publicarea eseului. The Uncanny e o temă recurentă, explorată în cinema, literatură, arhitectură şi arte vizuale. Pare să fie o caracteristică a contemporanului, dar şi un instrument esenţial pentru a reflecta asupra acestuia, mai ales în probleme legate de familie, traumă, spaţiu, subiectivitate şi realitate.”
Expoziţia este deschisă până la 31octombrie 2014.
A doua expoziţie este a artistei Amalia Dulhan – Love, Skin and other Fairytales – o expoziţie care dezvăluie o latură misterioasă şi surprinzătoare a artistei. Despre Amalia Dulhan s-a spus că nu poate percepe cotidianul decât ca un spaţiu plin de magie, „ea reuşind să pătrundă dincolo de vălul lucrurilor palpabile prin candoare şi nemişcare, nelinişte şi organic, mister şi vegetal. Alcătuite dintr-o materie densă de culori şi umbre, lucrările ei îmbină cu succes o serie de elemente ce par neîmpăcate în afara pânzelor sale.”
Ea însăşi se explică: „Realitatea este percepţie personală, subiectivitate ce permite ideea de categorii şi concepte universale cu scopul comunicării într-un grup (caz în care indivizii însumează un întreg, un organism indiferent faţă de basmele lor individuale) sau cu scopul exprimării personale ca afirmare a existenţei (caz în care este vorba de basme cu care individul ascunde faţă de sine frica de Vid).
Love, Skin and other Fairytales este compus din două corpuri distincte de lucrări, două «volume» alcătuite din ilustraţii ale basmului de sfârşit de tinereţe pură. Volumul II trece în revistă diverse instanţe ale Sinelui povestit/povestitor într-un carusel aparent nesfârşit de portrete temător tematice dar fără groază. Parcursul natural biologic duce către castelul Fricilor împrejmuit de fluviul Înţelegerii iar înăuntru, reflectat în oglinzi astrologico-psihanalitice, personajul se vede pe sine. Scufiţa Roşie este de fapt Lupul cel Rău. Volumul I conţine câteva ilustraţii despre dragoste, frumos legate în piele, ele dezvăluie ultimul basm credibil contemporan, prezentat aici într-o versiune personală suprarealistă cu aroma tatuajelor de la guma de mestecat şi efemeritatea inelelor de logodnă de jucarie din plastic. Şi în acest volum realitatea este alterată de Sine, incapabil de obiectivitate metafizică, basmul de dragoste este una dintre cele mai frumoase creaţii ale sale, subtitrat de conceptul la fel de frumos, cinic-poetic, al inventării prăbuşirii avioanelor odată cu invenţia lor.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
