Cel mai acaparator, incitant, emoţionant moment al unei licitaţii de artă este mai de fiecare dată provocat de licitarea şi supralicitarea unei lucrări, a unei creaţii, cu mult peste preţul de pornire, până la dublu, chiar triplu...
Şoşotelile încep cam după al zecelea pas de licitare, emoţiile nu mai sunt stăpânite când preţul se apropie de dublu... iar la final aplauzele, strigătele de "Bravo", ca la Operă. Poate nu degeaba, cele mai populare licitaţii de artă din România au avut loc zeci de ani la Teatrul de Operetă, iar mai recent la Opera Naţională. Arta provoacă de altfel reacţii nebănuite: cozi la muzee - dar numai în Noaptea Muzeelor când se intră gratis, tropăit de picioare care să întărească aplauzele chiar în Sala Mare a Palatului - dar numai la unele concerte din Festivalul George Enescu -, lacrimi de fericire - mai ales la premierele de teatru sau la câte o reprezentaţie care emoţionează peste aşteptări, peste tot ce şi-au închipuit regizorul şi trupa la repetiţii... Un moment remarcabil recent din licitaţii este legat de unul dintre tablourile de vârf ale lui Nicolae Grigorescu, cumpărat cu o sumă extremă din licitaţie de un colecţionar din străinătate, dar care nu îşi poate lua lucrarea afară din ţară şi preferă să o expună permanent la un muzeu. Practic, o pictură fundamentală, dintre cele care peste ani pot produce un nou record de piaţă, a ieşit dintr-o proprietate particulară închisă şi poate fi văzută de oricine la muzeu, dar rămâne totuşi o achiziţie privată. Astfel de gesturi, nobile, ambiţioase, care au în spate mulţi bani, dublează interesul pentru o piaţă de artă care poate încă genera subiecte de cancan, surprize, vânzări radicale, cote uriaşe în mod necontrolat.
Dar revenind la situaţiile curente, o recentă licitaţie cu Pallady, Luchian, Petraşcu, Baba, Băncilă, Pacea, Verona, Mutzner, a fost dominată de oferta cu repetiţie pentru "La fântână", un ulei pe pânză a lui Rudolf Schweitzer Cumpăna datat, atenţie!, 1922. Un tablou cu o anume strălucire rezultată din jocul umbrei pe toate elementele din compoziţie, de la personaj, fata cu ulciorul pe cap, până la fântână, fragmentul de casă din fundal, copacii, firele de iarbă... Preţul de pornire s-a dublat pentru o lucrare care face istorie în creaţia artistului... Cumpăna a avut anul trecut vânzări înregistrate de peste 195.000 de euro penrtu 56 de lucrări, iar în 2009, 42 de lucrări i s-au cumpărat cu doar 86.238 de euro. Diferenţe majore sunt la cei mai mulţi dintre artiştii de top: Luchian a avut un 2010 fulminant, cu încasări de aproape 600.000 de euro pentru 10 lucrări, în timp ce în 2009 i se vindeau doar 2 tablouri, cu nici 38.000 de euro! Tonitza, care a condus în 2009 cu încasări de peste 413.000 euro pentru 15 lucrări, este în 2010 pe locul trei abia, dar cu 465.000 de euro. Ţuculescu, Pallady, Petraşcu, au sărit şi ei de 400.000 de euro încasări anul trecut în timp ce în 2009 doar Tonitza depăşea acest prag şi cu doar 13.250 euro.
Miza cea mare este însă Nicolae Grigorescu, pentru care ţinta este atingerea şi depăşirea pragului de 500.000 de euro pentru o lucrare. "De atunci înainte se poate întâmpla orice pe piaţa de artă de la noi", este observaţia, degajată în felul ei, care justifică atingerea cât mai rapidă a acestei cote pentru Grigorescu. Un artist cu încasări uriaşe anul trecut, de aproape 650.000 de euro doar în licitaţiile la vedere şi numai zece picturi adjudecate! În 2009, încasările au fost de doar 220.000 de euro pentru şase lucrări... Exemplul imediat este la Alis, unde o pânză care nu s-a cumpărat în ianuarie 2000, "Şatra", a fost adjudecată în decembrie 2009 cu 40.963 de euro (http://www.alis.ro/investitia.htm). Preţ mare? Preţ mic? Este oarecare în raport cu recordul absolut Grigorescu, de 270.000 la ciocan, pentru "Ţărăncuţă odihnindu-se" (http://www.artmark.ro/2011/03/topul-celor-mai-bine-vandute-10-opere-de-arta-in-cadrul-licitatiilor-artmark/). Grigorescu are cinci lucrări de peste 200.000 de euro! Toate minunile au fost posibile prin publicitarea ideii de investiţie în artă ca soluţie de plasamente sigure, inclusiv pe timp de criză. Secretul vânzărilor radicale pentru Nicolae Grigorescu şi Tonitza a fost listarea lor la preţuri de top, cu evaluări care oricum au fost undeva în jurul vârfului de cotă pentru a putea fi clar depăşit. Au fost situaţii în care mai mulţi cumpărători au pornit de la ideea de a cumpăra cel mai scump tablou din licitaţie. Ei bine, atunci când preţul se dublează pentru o lucrare din media listei contabile de preţuri sau chiar din partea de jos a unei astfel de liste, achiziţia are o cu totul altă valoare sntimentală: de multe ori cel cumpără poate spune cu sufletul împăcat că are "cea mai frumoasă lucrare din licitaţie"! Exemplar!
artalicitata@blogspot.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
