Auguste de Gérando – Transilvania şi locuitorii săi (I). Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Traducere de Laurenţiu Malomfălean şi Marius Mitrache. Revizie, aparat critic – Ana-Maria Stan.
Povestea realizării acestui volum inedit, la graniţa dintre istorie, politică, literatură şi geografie, este ea însăşi neobişnuită. În vara lui 1840, proaspăt căsătorit cu fata contelui ungur Imre Teleki de Szék (posesorul unui palat existent şi azi la Satulung, judeţul Satu Mare), un tânăr intelectual francez, cu mamă italiancă, Auguste de Gérando, începe un voiaj prin localităţi transilvane, care se materializează într-un adevărat jurnal de călătorie. Cartea, netradusă până azi în limba română, este adesea citată şi comentată în lucrările de specialitate din spaţiul european, fiind de comparat, eventual, cu Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir. Volumul apare la Paris, în 1845. Autorul avea atunci 26 de ani, dar manifesta o maturitate intelectuală surprinzătoare, un bagaj de cunoştinţe impresionant şi o capacitate remarcabilă de investigare ştiinţifică a realităţilor istorice şi nu numai.
Tipărită în mai multe ediţii şi în mai multe limbi (franceză, germană, maghiară) cartea călătorului francez s-a bucurat de mare popularitate şi de un ecou favorabil în epocă. Şi iată că, la peste 150 de ani de la apariţie, publicul românesc are la dispoziţie, în versiune integrală, primul volum al lucrării lui Auguste de Gérando despre Transilvania.
Semnificativ este faptul că lucrarea oferă o imagine quasi-completă a ceea ce era Transilvania în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu puţin înaintea Revoluţiei de la 1848, a felului cum erau priviţi românii în lumea occidentală. Iată ce notează în acest sens acad. Ioan-Aurel Pop, care semnează „Îndemnul către cititor“: „Suntem îndemnaţi nu să ne închipuim că Transilvania era mai prosperă, mai civilizată şi mai aproape de modelul occidental decât este astăzi, ci să medităm la felul în care se poate reconstitui trecutul, cum se cuvine a reflecta prezentul şi cum este realist a proiecta viitorul. Autorul – fără ură şi părtinire, după testamentul lăsat de Cornelius Tacitus – ne informează despre o lume transilvană eternă şi perenă, plină de viaţă şi de energie, pe cale să se schimbe, însă, după reţeta revoluţionară care avea să zguduie întreaga Europă. Este un exerciţiu fascinant de viziune sincronă şi simfonă asupra unei frânturi de civilizaţie europeană izvorâtă din clasicismul greco-latin şi din valorile creştine.“
Auguste de Gérando se apleacă în egală măsură asupra tuturor locuitorilor din ţinuturile transilvănene (români, maghiari, saşi, secui) prezentaţi separat, cu particularităţile şi tradiţiile lor, dar şi împreună, în interferenţă, în procesul de vieţuire şi convieţuire. Această abordare îl determină pe acad. Ioan-Aurel Pop să sublinieze viziunea istorică modernă a autorului conform căreia “popoarele se cuvin receptate cu valorile şi cu minusurile lor, dar nu în spiritul urii faţă de unele şi al glorificării faţă de altele, ci în armonia dătătoare de echilibru şi de speranţă“. De pildă, vorbind despre Cluj ca despre un oraş unguresc, musafirul francez, aflat în luna de miere în Transilvania, se grăbeşte să constate că dintre toate naţiile locului cel mai frumos costum popular, cu opinci şi catrinţă, este cel purtat de aşa numiţii valahi, populaţie recunoscută ca fiind cea băştinaşă. Regăsim, deasemenea, informaţii despre Corvini şi războaiele cu turcii, despre Sarmizegetusa şi Roşia Montană, despre vestigiile romane de la Turda ca şi despre priceperea dacilor de a prelucra aurul, ba chiar aflăm că…varza à la Cluj era la fel de celebră ca şi în zilele noastre!
După cum mărturisesc traducătorii (Laurenţiu Malomfălean şi Marius Mitrache, revizie, aparat critic Ana-Maria Stan) editarea acestei cărţi a reprezentat o provocare din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, a fost necesar să se găsească echivalenţe lingvistice moderne pentru lirismul cu parfum arhaic cu care sunt impregnate însemnările. Pe de altă parte, deoarece după cum mărturisea însuşi autorul, el “nu a scris un roman, ci a călătorit cu istoria în mână”- textul este saturat cu nume de personaje şi cu evenimente istorice care trebuiau explicate printr-un bogat aparat de note. Rezultatul este remarcabil; trimiterile sunt exacte şi pertinente, cartea se citeşte uşor, adresându-se în egală măsură publicului larg şi specialiştilor.
Volumul, devenit odată cu trecerea timpului o sursă istorică valoroasă şi interesantă, apărut sub egida editurii Casa Cărţii de Ştiinţă, inaugurează colecţia Biblioteca valorilor transilvane coordonată de Acad. Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
