Ziarul de Duminică

Aurel Vlad: „De cele mai multe ori, lucrările rămân în atelier răsplătindu-mă cu o bucurie tăcută pentru faptul de a le fi dat viaţă” GALERIE FOTO

Aurel Vlad: „De cele mai multe ori, lucrările rămân în atelier răsplătindu-mă cu o bucurie tăcută pentru faptul de a le fi dat viaţă”/ de Daniel Nicolescu

Interviu Aurel Vlad

27.04.2012, 00:07 1027

- Ruxandra Demetrescu, vorbind despre sculptură în general şi despre creaţia dvs. în special, a ales să-l evoce pe Baudelaire: "Sculptura este mult mai apropiată de natură... brutală... şi pozitivă precum natura..." V-aş propune să ne întoarcem la decalogul lui Lessing, din "Laocoon", care defineşte sculptura prin ceea ce nu este, sau, dacă vreţi, prin infirmităţile ei: "Poetul lucrează pentru imaginaţie, iar sculptorul pentru ochi. Acesta din urmă nu poate imita întreaga realitate decât rănind legile frumosului; nu reproduce decât o situaţie, în vreme ce poetul dezvoltă întreaga acţiune." Just (dacă e să ne uităm la grupul Laocoon, care reproduce o situaţie din vastul poem "Eneida"), dar incomplet. Cum ar defini un sculptor din zilele noastre sculptura?

- Dincolo de mijloacele tradiţionale ale modelajului, ale sculpturii în lemn sau în piatră, ale turnării în bronz, dincolo de canoanele estetice ale diferitelor epoci sau curente artistice, există pentru fiecare sculptor un mod personal de a privi şi de a face artă. Asta face, cred, să existe o mulţime de definiţii ale sculpturii.

Pentru mine, sculptura este forma de manifestare a stării mele creative.

Prin volum, material, spaţiu, dau viaţă formelor care vin din lumea interioară sau din realitatea ce mă înconjoară.

- Deşi vă cunosc sculpturile de multă vreme (fie grupate în expoziţii personale, fie "rătăcite" în ieşiri de grup), nu am avut până acum ocazia să intru în atelierul dvs. care, pentru mine, este cel mai grăitor, mai intens sugestiv cu putinţă muzeu Aurel Vlad. Senzaţia este copleşitoare şi, oarecum, inedită. Totul stă acolo ca pentru a fi privit, deci ca în muzeu, dar hieratismul şi solemnitatea găunoasă a muzeului dispare. Obiectele pot fi atinse şi mângăiate, înţelese altfel decât cu ochii. V-aţi gândit vreodată la sculptură (ca să revenim la Lessing), ca la o artă pentru orbi?

Nu, nu doresc să lucrez forme care să fie văzute prin pipăire, pentru că sculptura este "esenţă" în formă, ea poate fi văzută şi tactil, dacă se doreşte acest lucru. Dar, un alt fel de a deschide ochii oamenilor mă preocupă în lucrul meu: îmi doresc să creez acele lucrări care să reuşească să "lumineze", să creeze o vedere interioară chiar şi pentru aceia care se uită dar nu văd.

Ce înseamnă atelierul pentru dumneavoastră?

Este ceea ce este: spaţíu de transpunere al sculpturilor, spaţiu de expunere a lucrărilor, loc de întâlnire cu prietenii şi, în cea mai mare a timpului, laborator de creaţie.

Locul în care reuşesc să materializez intuiţiile, revelaţiile, întâmplările, locul unde trăiesc bucurii intense, dar şi momente mari de îndoială date de lucrul meu.

Poate, din această cauză, am de multe ori convingerea că atelierul este ''universul"meu cel pe care mi l-am dorit şi la care merg cu nerăbdare în fiecare dimineaţă ca să continui descoperirea lui.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO