AVANPREMIERA/ Trickster

Trickster este, in aparenta, povestea lui Doru,conceput "din greseala" de doi muncitori proaspat urbanizati sicrescut de bunici in anii socialismului atotbiruitor in arhetipalulsat ardelenesc Roagaz. Doru e un copil sanatos, normal siinteligent, numai ca refuza multa vreme sa vorbeasca. In paralelinsa cu aceasta existenta ca atatea altele, au loc evenimenteciudate, culminand cu aparitia lui Pan, personaj proteic sibulgakovian, care pare sa urzeasca modelul complicat al lumiiintregi dintr-un mozaic de "secvente", dintre care istoria de fatanu este decat unul dintre fire.

Ovidiu Pop (n. 1982) este absolvent al Facultatii de StiintePolitice din cadrul Universitatii "Babes-Bolyai", Cluj-Napoca. Areun master in Stiinte Politice la Universitatea din Viena.Colaboreaza la revistele Noua Literatura si ObservatorCultural. Este coautor al colectiei de eseuri Amintiri dincomunism (Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti, 2008)si al romanului colectiv Rubik (Polirom, 2008).

Bzz, bzz, bzz, din inaltul bucatariei de vara o muscaaterizeaza pe nasul bombat al lui Mosu. Pleoapele lui se urnesc cugreu, parca huruie, madularele ii trosnesc, cioantele ii scobesc incarne. Albul ochilor lui Mosu e strabatut de firisoare de sange.Mosu pune piciorul gol pe podea. Isi indreapta capul si se scarpinala radacina parului ciufulit. Se uita peste umar la Moasa, caredoarme adanc, cu palmele sub obraz, se incrunta si se intreaba insinea lui: care ati lasat usa deschisa ca sa intre mustele?Pluralul face referire si la bebelusul care isi suge inocentdegetul mare intr-o covata, pe un scaunel, la baza patului.Bebelusul e Alexa, fratele lui Bunu, care va muri in cateva luni deo viroza netratata la timp. Mosu e, bineinteles, strabunicu'. Mosue Mosu si nu Strabunicu din motive ce tin de retoricatextului.

Mosu plescaie, isi simte cerul gurii uscat si in timpul astaisi trage anevoios pantalonii pe vine. Apoi isi ia cizmeleunguresti intr-o mana, camasa de canepa in cealalta, deschide usalarg si iese in curte la fantana. Pe fundul galetii gaseste apa.Dintr-o craca desprinde cana de tinichea. Cana rade peretii galetiisi sunetul asta brut reverbereaza in mormanul de bolovani pentrufundatia casei si in timpanul bebelusului, care zbate scurt dinmanute, scanceste si mai scurt si apoi adoarme la loc. Mosu sespala pe fata si restul de apa si-l toarna pe gat si pe piept. Acumar striga la cineva sa-i aduca briceagul, sapunul si ciobul deoglinda, dar azi de dimineata nu vrea sa-si auda vocea.

Incaltat, barbierit si cu cureaua prinsa peste camasa decanepa, Mosu iese din grajd, urmat de Susana. Susana e viticagospodariei, robusta, rubinie, baltata, aproape juninca, cu uger,insa, modest. Mosu isi fluiera lui sau ii fluiera Susanei. Invremea asta incuie usa grajdului. Pe urma sta locului si pare capriveste undeva in zare. Grajdul lui Mosu e nou, spatios cat saincapa tot gazdusagul, arata ca un burdihan cu sindrila aurie.PR-istul din Mosu l-a construit pe un tapsan, ca sa para si maimare decat e in realitate. De aici, in zilele insorite, se poatevedea cam tot centrul Roagazului si mai departe, pana la hotare,acolo unde valea coteste la stanga si incep cocioabele tiganilor.Astazi intreaga vale e acoperita de ceata si tot ce vede Mosu e omare de valatuci alburii.

- Hai, Susana, odata! zice intrerupand rumegatulSusanei.

Pasesc amandoi, Susana cu grumazul aplecat. De grumaz iiatarna un streang cu care Mosu o struneste. Intr-o mana tine o batape care uneori o lasa sa cada intre coarnele Susanei. Trec pe langacotet, pe langa fantana, prin dreptul casei de vara inauntru,careia Moasa si Alexa dorm inca dusi. Trec pe langa maldarul cubolovani, ajung in dreptul unei gropi largi, fundatia viitoareicase, pe care o ocolesc incet, si merg asa mai departe. Coborand peculmea dealului inspre vale, Mosu fluiera aceleasi trei notemuzicale si zice cu vocea pe care o avea cand l-a facut pebebelusul Alexa si-l va face pe Bunu:

- Ho cu tata, ho...

Pe podul de langa biserica Mosu se aude strigat de un glas defemeie. E Anuca Mutalor de pe Pipinea, venind in pas grabit in urmalui cu o gasca in poala.

- No, o dai in sfarsit pe tontoca?

Mosu n-a auzit cuvantul tontoca in viata lui, darintelege din context. Si el se gandeste uneori la neamul Socenilorsi mai ales la Patru a Socenilor, cu nasul lui fornait si mersulaplecat, si zice:

- No, ni la el, se fonfalau, ce mocosel, ce modrogau ii siaiesta...

Si lumea nu intrerupe, nu cere sinonime, intelege, ca si el,din context.

- O dau, dara...

- Iti faci casa anu' aiesta, am auzat...

- Imi fac, imi fac...

- Asa ii ajunge si tu mare fogaian in sat, nu?

Din ranjetul stirb al Anucai, care pentru o clipa ii adancesteridurile pe frunte, Mosu retine numai ca Mutai din Pipinele suntsaraci, ca au fost saraci dintotdeauna si asta-i tot ce conteazapiaa la urma. Isi intoarce privirea.

De pe ulita invecinata se apropie o aratare fluierand; isitine mainile la cingatoare. Aratarea e unchesu' Achim, fratele luiMosu, mezinul familiei. De la moartea ultimului parinte, sta la osora maritata in sat. Unchesu' Achim mai are pana sa fie unches,mai are si pana sa mearga la scoala, nu ca asta ar fi un mare telal lui, dar cel putin ni-l situeaza ca varsta. O tufa de urzici cepatrund printr-un gard ocupa jumatate de ulita. Unchesu' Achim edescult, o ocoleste. Cateva clipe se opreste din fluierat, apoireia:

- Da' cu tine ce-i? Unde te-ai pornit? zice Mosu.

- Buna zaua, zice unchesu' Achim.

- Zaua buna, zice Anuca.

- Auzatu-m-ai ce-am zas?

- Auzat, auzat... zice unchesu' Achim.

Pasesc unul langa altul. Mosu e de doua ori cat frate-sau, seuita in jos la el.

- No? zice.

- O vinzi? zice unchesu' Achim si arata inspre Susana.

- Ba, tu auzi ce iti vorovesc io aici? zice Mosu, ridicandtonul.

Unchesu' Achim priveste in pamant, simte cum ceva rece ilgadila pe sira spinarii, dar nu isi deschide gura, sa-l trasneascaaici, pe loc, si tot nu o sa isi deschida gura. Mosu e fratele maimare si in rolul asta stie exact ce asteptari are de la fratele maimic. Zice:

- Ba, mutule! No, zi, unde te-ai pornit tu ase, de capu' tau,ha?

Fratele mai mic nu isi respecta rolul traditional, nu seconformeaza asteptarilor fratelui mai mare, tace in continuare simai inversunat. Mosu il plesneste imediat cu palma peste ceafa,palma ii e grea, palma de cosas, unchesu' Achim se indoaie demijloc, aproape cade pe burta. Mosu zice:

- Grijania ta de copcil! No, amu' vorovesti?

Pe langa neconcordanta intre asteptarile formulate inconstientde Mosu si comportamentul exhibat de unchesu' Achim, mai suntcateva aspecte care contribuie la escaladarea furiei si la accesulde violenta din scena de fata: a) incidentul bebelusul - cu o searainainte, Mosu era in pat cu palma pe sanul nevestei, gata depenetrare. Chiar in acel moment, bebelusul a emis un sunet pe carefemeia l-a interpretat ca zbierat, si in consecinta, a sarit dinpat. Lui Mosu penisul i s-a pleostit la loc, pe urma a adormit,fiind obosit dupa bauta de dinainte cu Cocianu. Dimineata s-atrezit infuriat fara un motiv anume. Motivul era, fireste,incidentul bebelusul; b) drama Susana - Susana este o viticacumsecade, cuminte, ascultatoare. Mosu s-a atasat de ea, uita-te laea, cum merge asa, clapauga, zice, si nu vrea de fapt sa o vanda siasta il infurie; c) casa - pe care o construieste si din cauzacareia este nevoit sa o vanda pe Susana; d) Ana Mutalor - care sta.Sta si se uita, pentru ea nu are un motiv, ea il infurie pur sisimplu.

Unchesu' Achim isi freaca ceafa in locul unde a fost lovit sitace malc. Mosu zice:

- Du-te acasa pana nu t-oi mai da una. Du-te si za-i luisora-mea ca am zas sa iti mai deie de lucru, ca sa nu iti mai arzasa umbli prin sat de-a pomana.

Mai apuca sa ii paleasca una dupa ureche, inainte de a seintoarce si a o lua la fuga inapoi pe ulita. Unchiu' Achim aleargaacum cat il tin picioarele si dintii ii clantane la fiecare pas. Nuplange, maraie cumva. Ajunge in ograda, urca treptele, se asaza incerdac, pe un scaunel, de unde priveste incruntat la drum. Nu enimeni sa il vada, sa il intrebe ce are, sora-sa si barbatul eimesteresc ceva in sura si e mai bine asa.

Pana in targ, celor doi li se alatura alti tarani, tragand defunii animalele din posesie. La intrarea in targ, Mosu recunoastecaruta lui Cocianu si se mira:

- S-o trezat, ma. Nu-i culdus Cocianu, zice in sinealui.

Cocianu' e Dumitru din neamul Cocenilor, neam de vaza in sat,cu un primar, Cocianu ghiraul, si doi popi la activ. Dumitru e cucativa ani mai in varsta ca Mosu, proaspat casatorit si el cu overisoara dulce de-a lui Moasa, cu care, de altfel, seamana leit. Eun barbat nici inalt, nici scund, cu mustata stufoasa, á laJosif Visarionovici si cu o duzina de pogoane in cartea funciara dela primarie. Cand Mosu trece prin dreptul carutei tocmai amintitesi al calului priponit de leturile gardului, gandul ii zboara chiarla duzina de pogoane din cartea funciara. Prin multime, Mosu ildescopera pe Cocianu si merge ata la el.

- Da' bine mai stai pe picioare, vere, zice Mosu.

- Las' ca nici cu tine nu mi-i rusine. Ase le sede binebarbatilor. Lasa, bine ca ne-o tihnit, zice Cocianu' si cu o manail bate pe Mosu pe umar.

Dupa o scurta pauza in care cei doi barbati isi zimbesc unulaltuia, Cocianu zice:

- No, ai adus juninca?

- Am adus-o. N-o vezi inapoia me?

- Asta-i?

- Asta-i dara.

- Hai cu mine atuncea.

Cocianu o ia inainte, facandu-si loc printre oameni. Mosu ilurmeaza, dar pasul ii e ingreunat de Susana, care trage indarat.Mosu ii trasneste cateva bote intre coarne si injura. Susanamugeste. Cocianu' zice:

- Vezi numa' sa n-o nenorocesti chiar amu...

Undeva mai la o parte de zarva si agitatia targului iiasteapta cumparatorul Susanei. Cocianu il saluta, aranjandu-siclopul pe cap. Se vede ca a mai vorbit cu el in dimineataasta.

- Amu va cunoasteti, preturile le stiti, juninca-i buna...tare multa poveste n-ar fi, zice.

Mosu zice un pret. Atatea coroane. Cumparatorul se uita laSusana, ochii i se plimba pe rubiniul baltat al pieii, ii cantarescugerul si se opresc pe obrazul lui Cocianu. Cumparatorul da dincap, Susana rumega nepasatoare, Mosului ii sticleste sangele dinglobulii ochilor si Cocianu zice:

- Bun asa. Pai atunci i-oi da io banii pentru tine si noi omface cum ne-o fost invoiala. No, s-acuma hai si ne-om omeni cu unpahar de horinca.

Se intorc la caruta in aceeasi formatie. Doar ca acumstreangul Susanei nu mai e in mana lui Mosu, ci a cumparatorului.Cocianu rascoleste un brat de paie din caruta si scoate o sticla cuun lichid galbui si dop din cocean de porumb. O deschide cu osmucitura, ia o dusca zdravana si ofteaza. Apoi le intinde sticlasi celor doi:

- Sa fie intr-un ceas bun, zice.

In momentul in care cumparatorul se pregateste sa inchine, ovoce ii intrerupe:

- Auzi, bade Dumitre. Tata-to pe unde-i, ca o venit ungurii cucalea ferata si nu ne putem intaleje cu ei?

Cocianu recunoaste in flacaiandrul din fata lui pe unul dinbaietii Mutalor si primul gand e sa il trimita de acolo cu unpicior in cur. Dar se linisteste indata si zice:

- Ii in Salaor. O plecat pe dimineata cu treburi... Sicontempland luciul sticlei din mana cumparatorului, mai adauga doarpentru sine: da' ungurii nu trabuiau sa vina numa' mane?...

- Apai io nu stiu, da' astia-s sigur unguri, bade Dumitre. Caio nu i-am priceput. Si de aia am venit, ca sa caut pe cineva careii pricepe...

- Las'. Bine ca ai venit la mine - si intorcandu-se catreMosu: ba Valentine. Tu parca stiai o boaba de ungureasca?

- Ase numa'... zice Mosu.

- No lasa, cu cat stii tu, cu cat te-oi mai ajuta si io, omdescalci-o noi pana a veni tata. Da' auzi, zice Cocianu, cu fatadin nou catre baiat. Unde is acuma ungurii?

- In poienita la lelea Lisaveta de peste vale.

Lelea Lisaveta e vaduva satului, adica vaduva cunoscuta asatului. In afara de ea, ar mai fi vreo cinci, toate excluse de laviata comunitatii, traind si murind in anonimat, conformpatternului cultural. Lelea Lisaveta e inalta, are pielea uscata demalnutritie, de alcool si, probabil, de singuratate. Mai mult dejumatate din viata si-a trait-o ca vaduva in casa de peste vale, cudoi feciori si o fata care, casatoriti demult, ii asteaptainfrigurati moartea. Lisaveta isi datoreaza renumele in totalitatepoienitei pe care a mostenit-o in spatele grajdului. PoienitaLisavetei e un semicerc incadrat de salcii si arini, care da directin vale. Un spatiu cu semnificatie, pentru ca e locul undetineretul roagazan transpira, chiuie, se strange in brate si isiimparte pumni, pe acordurile unui trio tiganesc cu vioara, braci sigorduna.

Cocianu si Mosu o gasesc pe lelea Lisaveta in mijloculmuncitorilor, urland si amenintand cu aratatorul. Muncitorii sapade zor, pufaie din tigari, sunt deja in pamant pana la calcaie.Cocianu o ia deoparte cu greu. Lelea Lisaveta se impotriveste. Pefigura i se citeste oripilarea. Cum sta asa, gheboasa, langaCocianu, lelea Lisaveta pare un mare ghem gri. Cocianu ii pune omana pe umar.

- Astampara-te, lele Lisaveta... zice Cocianu bland, cumvaintelegator.

Lelea Lisaveta scuipa inspre muncitori si scuipatul ilstarpeste sub talpa.

- Uite ase fac cu ungurii si cu tata-to cu tat, ca ei mi-oluat pamantu'... zice, uitandu-se pe sub bratul barbatului lamuncitori.

- Astampara-te, lele Lisaveta, zice Cocianu ceva mai ferm. Poinu t-o dat tata pamant in loc la pamantu' asta a' dumitale? Ce maivrei acuma?

- Pamant?! Poi ala-i pamant?! La Catuneni! Io, femeie batrana,sa ma duc la Catuneni sa lucru pamantu' ahala, ha?!

- No, p-amu' tata t-o dat despagubirea... Cu poienita asta cefaceai? Aveai dumneata malai de pe ea?! N-aveai! Da' acumaai!

Lisaveta da semne ca se linisteste. Trage aer in piept si segandeste la cinci costeie pline ochi cu porumb si ea stand inmijlocul lor. Ia un pumn de boabe si si-l toarna in cap. Tuca-lmama pa el de malai, ca mult s-o mai facut anu' aiesta!

Cocianu, prinzand momentul prielnic, continua:

- No, s-acuma du-te dumneata binisor acasuca, ca, oricum, cuoamenii aistia nici nu te poti intaleje. Dara vezi.

Cocianu nu termina de spus cuvintele si se indreapta dejainspre o caruta unde un barbat inspecteaza niste hartii. Cand seapropie indeajuns, spune tare, cu glas ingrosat:

- Ia na pat!

Inginerul Orságh isi ridica ochii din hartii si raspunde usormirat. Dupa care adreseaza o intrebare lunga si incalcita din careCocianu intelege numai care.

- No, no. Stai num-ase - si se-ntoarce inspre Mosu. Ia zi-lesi tu ca tata ii dus in Salaor, ca o crezut ca vin numa' mane si casa-ntoarce numa pe la amiaza.

- Pai, cum sa le zac?

- Cum stii si tu! Zi-le acolo ceva, c-or pricepe ei.

Mosu isi drege glasul si zice. Inginerul Orságh il asculta, dadin cap, pare sa inteleaga. Apoi mai intreaba ceva, din care ceidoi inteleg numai cand. Cocianu asteapta ca inginerul saincheie propozitia si se intoarce inspre Mosu.

- Ce-o zas?

Mosu da din umeri.

- Amu' nu stiu nici io ase egzact. Cre' ca o zas can' saintorce primaru'?

- Pai, nu i-ai zas?

- Ba i-am zas.

Din padurice apare un domn bondoc, scuturandu-si palmele.Domnul Szelenyi afiseaza o figura ingrijorata, iritata. Se uita insus la inginer si intreaba ceva in ungureste. Inginerul ii raspundescurt ca da. Cocianu arata si el ingandurat in felul lui. Isi treceechilibrul de pe un picior pe altul. Cu coada ochiului o zareste pelelea Lisaveta. E tot acolo unde a lasat-o, cu mana in sold, cubaticul ei negru, tras putin mai pe ceafa. Cocianu simte cum il iaucaldurile pe la subsuori. Zice catre Mosu:

- Ia da sticla aia-ncoace.

Mosu ii intinde sticla. Cocianu o ia si o intinde mai departeinspre unguri. Inginerul se uita cand la sticla, cand la Cocianu.Mirarea lui e acum mai mare ca la inceput. E scarba in privirealui, ca si cum l-ar imbia cu cacareze de oaie, de asta isi da seamatot prostalau', nu? Ptiu, mira-s-ar lumea de ei unguri! In linisteacare s-a instaurat, tarnacoapele muncitorilor cad ritmic si sfarmabolovani.