In cadrul proiectului "D 1, primul deceniu", expozitie si studiu despre generatia de artisti plastici care si-au incheiat formatia acum zece ani, va invitam la un prim eveniment, astazi, 9 iunie, pe peluza Teatrului National. Se va proiecta, pe un ecran urias cu acces la un "mouse", tot urias, un site cu lucrari noi si vechi ale artistilor plastici absolventi ai anului 1996, in cadrul proiectului, mai amplu "Artmix- site de arta contemporana romaneasca" (5-11 iunie). Conferinta de presa si intalnirea "dupa zece ani" vor fi gazduite de sala Apollo, incepand cu orele 16,00. Cu o sita foarte deasa, cern cateva nume ale generatiei: Alexandra Gulea, Raluca Demetrescu, Felix Lupu, Robert Vraciu, Ecaterina Vrana, Elena Copuzeanu, Carmen Paraschivescu, Alexandru Papuc, Ionel Istoc, Monica Paduret. Unii dintre ei sunt acum cadre didactice universitare, precum Bogdan Vladuta, Cosmin Paulescu, Carmen Apetrei, Mihaela Schiopu, Marius Barb, Daniela Turcanu, Doina Sibiceanu.
Aurelia Mocanu, coordonator de proiect
Ne preocupa destinul primei generatii de artisti intrati la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti "pe valul" schimbarilor din 1990, generatie care a beneficiat de sase ani de studiu, formata adica in perioada cea mai efervescenta si "libera" a longevivei noastre "Tranzitii".
Studentii de atunci ni se par importanti astazi ca pepiniera pedagogica si artistica, ca prim rasad innoitor pentru sperantele pulverizarii canoanelor artei de sub ceausism. Sa vedem unde i-au dus valurile... Bilant colegial 1996-2006 ! Expozitia propriu-zisa va fi gazduita, din 10 august pana in 10 octombrie, la Complexul Muzeal Mogosoaia, apoi, in lunile de toamna, la Galeria Pogany, de la mezaninul Teatrului National. S-au facut dezbateri radiofonice care se vor difuza pe perioada expozitiilor in emisiunea "Arte frumoase" a postului Romania Cultural.
Iata cateva marturii care doresc sa va introduca in atmosfera "Deceniului I" (1996-2006)
Lucian Taranu, sculptor si ceramist:
"''Evenimentul'' din ''89 a fost sansa mea. Le datorez asta celor fara noroc aflati in cimitirul Eroilor Revolutiei, desi locul este un exemplu de arta ''religioasa stalinista'', demn de Muzeul de Arta Contemporana, la fel de ''adevarat'' ca si teapa ce simbolizeaza Revolutia. Profesorilor nu le reprosez decat mimarea normalitatii. Scoala de tip balastiera - dupa cei sase ani de facultate mi-au mai trebuit noua ca sa accept provocarea contemporaneitatii. In acest context, nu ma deranjeaza ca suntem o natiune de ramanasi (de la vb. a ramane)".
Andreea Teodorescu Draniceanu, grafician si restaurator:
"Pentru mine totul a fost o noutate, chiar bucurie a noutatii, cu multe sperante dar cu si mai multe descoperiri. Si in cazul meu, ca si in al celorlalti colegi, a fost o stare de euforie, cel putin la inceput, dar si de confuzie cauzata de lipsa experientei in noua lume.
Trebuie sa recunosc ca am avut nenumarate satisfactii si realizari in perioada 1990-1996. Si, pentru ca nimic nu este intamplator, tot atunci am inceput sa studiez in paralel si un alt domeniu - cel al restaurarii, inceput ca ceva provizoriu, dar care s-a dovedit a deschide o lume absolut fascinanta, probabil simbioza perfecta intre arta ca lume a artistului si realitatea pe care am putea sa o numim pragmatica.
In 1996 am realizat ca a fi artist depinde si de conexiunile avute, de gustul celorlalti, de simpatiile celor din jur si, in general, de conjunctura de moment. Asa ca mi-am reorientat pozitia spre acel altceva, fara a renunta definitiv la bucuria creatiei.
Astazi, pozitia mea este aceeasi, dar consider ca important este sa-ti faca intr-adevar placere ceea ce faci si sa-ti ofere o mare satisfactie sufleteasca, iar aceasta este cu atat mai mare daca iti poate inspira pozitiv comportamentul si crezul artistic. Sansa mea a fost sa intalnesc profesori minunati de la care am incercat sa invat cat mai mult: Mihai Manescu, Nicolae Alexi, Nistor Coita."
Stefan Cios:
"Ma gandesc ca am prea multe de invatat in fata, ca sa pot sa stau si sa analizez cum e bine si ce-a fost rau. Nu am timp de asta. Genul asta de retrospectiva o sa-l fac peste vreo 30 de ani. Pe undeva, studentia mea nu s-a terminat. Iar show-man nu mi-am demonstrat ca sunt.... La intrebari si chestionare nu imi vine sa raspund. Nu ma consider un artist si nu sunt legat de fenomenul artistic contemporan. Parerile mele nu au de ce sa intereseze, pentru ca nu au prea multe elemente constructive. Ceea ce vad eu in multe expozitii, felul in care este apreciat acest lucru si felul in care se autoevalueaza artistii este cel putin comic, de multe ori. Cand unii isi fac un mod de viata din asta, intr-adevar, devine de apreciat. Modul de viata si faptul ca ei chiar cred in ei. Altfel..... Personal ce fac - fac din hobby, nu vreau sa expun si nici sa-mi fac un nume intre artisti. Sunt satisfactiile mele interioare care nu trebuiesc neaparat facute publice."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
