Ziarul de Duminică

Balzacovici

21.01.2006, 20:22 15

Cu toate ca individualitatea ramane bunul cel mai de pret al unui creator, valurile generatiilor tinere s-au succedat, in ultimii ani, dupa un acelasi algoritm al adeziunii la un program bine stabilit si definit: "nouazecist" sau "milenarist", neorealist ori neoexpresionist. Diferentierea despre care vorbea Lovinescu s-a facut vizibila mai mult la nivelul grupurilor decat la cel al numelor proprii care le compun.

Destui dintre tinerii scriitori de azi urmeaza - cu un savuros conformism al "nonconformismului" - traseul provocarilor de tot felul, mizand exclusiv pe mizerabilism si pansexualism, cuvinte tari spuse pe sleau si o arta literara egala cu zero. E reteta succesului de piata pe care criticii mai varstnici, intepeniti in prejudecati si intr-un tipar mental depasit, nu o pot nicidecum intelege. Spre rusinea lor.

Nici criticii tineri nu se afla intr-o postura prea comoda: ei trebuie sa se plieze si sa le placa aceasta noua literatura, fiindca, in ipoteza contrara, ne vor aparea ca niste comentatori imbatraniti inainte de vreme, ruginiti, noi tombatere sacrificand spiritul viu al prozei romanesti...

Se intampla insa ca autorii cei mai valorosi ai noului desant prozastic au putine lucruri in comun cu membrii vocali ai generatiei, urmand traiectorii individuale si construind lumi fictionale de sine statatoare. Emblema pentru altii definitorie (un penis si un mat gros, incrucisate ca niste halebarde) nu li se potriveste defel, iar provocarile pe care le pun in pagina sunt de ordin artistic, nu porno-scatologic.

La treizeci de ani, Lucian Dan Teodorovici este unul dintre exponentii literaturii noastre tinere, scriind si publicand cat altii intr-o viata. Volumele lui de proza (Cu putin timp inaintea coborarii extraterestrilor printre noi, roman, Editura Outopos, 1999; editia a II-a, revazuta si adaugita, Polirom, 2005; Lumea vazuta printr-o gaura de marimea unei tigari marijuana, povestiri, Fundatia "C. Brancusi", 2000; Circul nostru va prezinta:, roman, Polirom, 2002; Atunci i-am ars doua palme, povestiri, Polirom, 2004) se remarca nu numai prin titlurile lungi si savuroase, ci si printr-o stiinta a compozitiei surprinzatoare la un autor, totusi, inca tanar biologic. Dotat cu un excelent spirit de observatie, atat de necesar unui prozator realist, Lucian Dan Teodorovici are acea rabdare a acumularii epice pe care se sprijina universul romanesc. Nu cauta efecte facile, arderi stilistice si tipologice usoare, ci construieste minutios lumea fiecarei proze, asigurandu-i densitatea si volumul artistic. Ironia benigna si umorul tolerant reprezinta, de asemenea, marci ale autorului, aflat la ani-lumina distanta de glumitele si exhibitionismele juvenile ale unor colegi de generatie. Facand si publicistica, si teatru, si scenarii, si munca de editor si de redactor, el este un adevarat salahor al scrisului si al cititului, un Balzacovici in devenire.

N-as spune ca in societatea romaneasca actuala, aflata sub semnul Tranzitiei, nu s-ar putea gasi formula si cuprinsul unei Comedii umane de toata frumusetea. Alaturi de Lucian Dan Teodorovici si alti cativa, nu multi, tineri si remarcabili prozatori, cine mai ridica manusa?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO