Asma Abdelkarim
Povesteşte-mi despre Beirut
Viţa sălbatică şi iedera
Editura Polirom
Traducere de Nicoale Constantinescu. Cuvânt-înainte de Herve Guyader.
Abia ieşită de pe băncile liceului, Asma Abdelkarim părăseşte Tunisia, unde a crescut, pentru a se întoarce în Liban, ţara strămoşilor ei. Este captivată de Beirut, o mică lume fascinantă şi agitată, în care imigranţii sirieni se intersectează cu refugiaţii palestinieni. Studentă, se îndrăgosteşte de un tânăr francez, alături de care ia parte la manifestaţiile din zilele zbuciumate ale Revoluţiei Cedrilor. Seducătoare prin pasiune şi lipsa de prejudecăţi, cartea ei dezvăluie realitatea complexă a Libanului, ţara cu aparenţe libertine şi mentalităţi tradiţionaliste. Povestire, eseu şi poveste de dragoste, mărturia ei are şi o dimensiune iniţiatică: în Beirut, Asma descoperă cu adevărat iubirea, legându-se de Liban şi de Maxime „aşa cum se leagă viţa sălbatică şi iedera, cu toate fibrele trupului şi sufletului”. Întâlnirea dintre cei doi condensează întâlnirea dintre Orient şi Occident într-un Liban care, deşi sfâşiat de conflicte, renaşte mereu din propria cenuşă.
„Cartea Asmei Abdelkarim are mai multe niveluri de lectură, care constituie întreaga ei bogăţie – scrie prefaţatorul. De o sensibilitate exacerbată, Asma notează toate detaliile. Are un simţ al formulei care nimereşte drept la ţintă. Străbatem împreună cu ea străduţele din cartierul Dahiyeh, asistăm la reuniunile politice ale Hezbollah-ului, la sărbătorile Ashura şi Ramadan, savurăm mireasma mirodeniilor, degustăm mâncăruri populare, ne îmbătăm de parfumul de iasomie şi de mâna-maicii-domnului, bem arak (lichior de anason foarte tare) în sunet de lăută, fredonăm refrenele melodiilor lui Fairuz, Warda şi Zaki Nassif, ne legănam şoldurile în ritm de şlagăre şi de dabkeh, dansul tradiţional libanez. Toate simţurile sunt treze. Nu trebuie să pierdem nicio fărâmă din frumuseţea lumii.
Un aspect al Libanului răzbate din mărturia Asmei: extraordinara feminitate şi senzualitate a femeii musulmane şi a libanezelor în general. Asma nu ezită niciodată să sublinieze această frumuseţe, să laude «un joc de seducţie în stare să aprindă pasiunea celui mai pios dintre şeici». Empatia ei este reală. Autenticitatea unui astfel de demers implică respingerea totală a oricărei forme de integrism. Anecdotele sale despre altruism şi alteritate îi fac mărturia cu adevărat cuceritoare. Ele pot fi puse şi pe seama unei anumite forme de călătorie, căreia Asma îi dă la sfârşitul cărţii o definiţie superbă.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
