Colaborarea mea cu Ziarul de duminică se pierde în negura timpului. Gândiţi-vă, pe bune, a început în alt mileniu!
Asta nu înseamnă, Doamne fereşte, că momentul nu este datat şi bine documentat. Este o filă din istoria presei, în care scrie că m-am aflat acolo de la începutul începutului, adică nu din clipa t zero, ci chiar t minus 4, pentru că s-au făcut 4 (dacă nu mă-nşală memoria) numere „în orb” înainte de-a începe oficial aventura.
În tot acest timp – un număr de ani, dar ce zic eu ani, de luni, săptămâni, ore şi probabil minute pe care Stelian Ţurlea ştie să le spună exact de-ar fi să-l scoli în creierii nopţii (dar cine şi-ar asuma un asemenea risc!?) – m-am gândit la ZD din perspectiva calităţii sale, în conţinut şi formă, a destinului sinuos (ca al întregii prese româneşti), al numelor prestigioase alături de care am şi am avut privilegiul să semnez, precum şi – fireşte – din perspectivă personală, profesională. Căci, iată, ZD este cea mai lungă, cea mai constantă relaţie a mea cu cuvântul tipărit, cea mai frumoasă poveste trăită în lumea presei.
Dar, mărturisesc, până azi, când m-am decis să scriu aceste rânduri, ca lovit de o revelaţie, nu m-am gândit la ZD din perspectiva numelui său! Care este, în fapt, profesiunea lui de credinţă, locul lui în lume, declaraţia sa de intenţii – statement, se zice acum...
Căci Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi-n a şaptea s-a odihnit, îndemnându-ne să facem la fel. Or, „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul” şi, chiar dacă Miron Costin se referea la cărţi – căci presa nu se născuse încă –, în mod sigur putem extinde gândul lui şi la publicaţiile periodice. Mai ales când vorbim despre una culturală!
Respectând divinul drept şi chiar obligaţie de a nu trudi duminica – fireşte, când nu eşti obligat s-o faci – multe lucruri se pot face în binecuvântata zi a şaptea. Dacă eşti credincios, intri într-o biserică să asculţi Sfânta Evanghelie şi predica de înţelepciune care-i urmează. Frumos e să evadezi în orice fel din rutina zilnică, în special căutându-ţi un loc sub soare, în mijlocul naturii. Duminica este, prin tradiţie, ziua în care şade bine să te-ntâlneşti cu ai tăi – familie şi prieteni. Tot atunci poţi căuta un spectacol, un concert sau un ceas plăcut la o terasă, undeva, în oraş. Într-una dintre piesele sale de teatru, minunata scriitoare austriacă Ingebor Bachmann oferă o inedită definiţie a fericirii: „Un om poate fi fericit şi când e obosit. El bea, mănâncă şi-şi întinde picioarele”.
Duminica este făcută să-ţi întinzi picioarele şi să fii fericit. Să respiri mai rar şi mai adânc. Duminica este făcută pentru zâmbet. Şi, nu în ultimul rând, pentru citit.
Ce poate fi mai frumos, duminica, mai ales de dimineaţă, decât să-ţi faci o cafea, să te aşezi în fotoliul preferat şi să citeşti o carte?
Sau Ziarul de duminică – în care găseşti nu numai referinţe la numeroase cărţi, ci şi orice altceva te-ar putea purta pe aripile visului, ale gândirii şi ale simţirii, de la pictură la muzică, de la filozofie la ştiinţă, de la teatru la operă.
Faptul că ZD apare vineri nu trebuie să vă deruteze, e doar o chestiune de calendar redacţional, dar şi şansa ca aceia care semnează în ziar să poată, şi ei, să se odihnească şi să zâmbească duminica!
Zâmbiţi cu noi! Bucuraţi-vă de fascinanta lume a culturii! Fiţi fericiţi!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
