Ziarul de Duminică

Biografii comentate (XLV). Leni Riefensthal, mama filmului de propagandă/ de Călin Hentea

Biografii comentate (XLV). Leni Riefensthal, mama...

Autor: Calin Hentea

09.01.2014, 23:39 356

Repere biografice. S-a născut într-o familie bogată, dar autoritară, care nu i-a încurajat deloc opţiunile pentru o carieră de balerină sau de actriţă. Cu toate acestea, Riefensthal a urmat Academia de artă din Berlin între 1918-1919, apoi a jucat în trei filme cu specific montan (Bergfilm) realizate de Arnold Fanck (1889-1974), iar în 1931 a regizat primul ei film, „Lumina Albastră” (Das Blaue Licht), urmat de „Muntele sfânt”.

În 1932, Leni Riefensthal l-a întâlnit pe Hitler, care i-a comandat un prim film, „Victoria credinţei” (Sieg des Glaubens) despre congresul partidului nazist NSDAP din 1933. Acesta a plăcut şi a fost urmat de cel care a devenit clasicul reper al filmului documentar de propagandă, „Triumful voinţei” (Triumph des Willens), referitor la congresul partidului nazist de la Nuremberg din 1934 şi la imaginea liderului absolut a lui Hitler. Cel mai apreciat film pe plan internaţional al lui Leni Riefensthal a fost „Olimpia” / Olympia terminat în 1938, despre Jocurile olimpice desfăşurate la Berlin în 1936, documentar de lung metraj ce a fost premiat cu medalia de aur la Expoziţia de la Paris, cu premiul întîi la Festivalul de film de la Veneţia, iar după mulţi ani a fost medaliat cu aur şi de către Comitetul Olimpic Internaţional. În 1939, Riefensthal s-a retras rapid de pe front după ce a însoţit Wermacht-ul în campania poloneză, fiind martoră la atrocităţile soldaţilor germani din oraşul Konskie; pe tot timpul războiului ea a realizat un singur film-basm, Tiefland.

Imediat după război, ea a fost mai mulţi ani încarcerată în lagăre americane şi spitale de boli mintale. Deşi se pare că a avut o admiraţie reală faţă de Hitler, Riefensthal a fost absolvită în 1952 de un tribunal german de acuzaţia de nazism şi de colaborare cu regimul nazist, fiind calificată doar drept simpatizantă a acestuia. Chiar dacă nu a mai putut avea o carieră cinematografică în Germania postbelică, Leni Riefensthal a însoţit în 1962 o expediţie ştiinţifică germană în Sudan, realizând o serie de remarcabile fotografii ale nubienilor, continuând pe linia nudului plastic pe care o lansase în documentarul sportiv „Olimpia”. În controversatele sale memorii publicate în 1987, Riefensthal a respins calificarea sa drept o propagandistă a partidului nazist, portretizându-se ca un artist fără opinii politice.

Deşi era la o vârstă înaintată, Riefensthal s-a dedicat filmărilor subacvatice, ultimul ei film din 1990, „Impresii sub apă” (Wunder Under Wasser), difuzat de canalul de televiziune ARTE în 2002 fiind considerat o capodoperă. Cea care fusese considerată imediat după război drept o Nazi Pinup Girl, a fost recunoscută şi onorată pe plan internaţional începând din anii 70 pentru contribuţiile sale inovatoare la arta cinematografică.

 

Contribuţii. Triumful voinţei / Triumph des Willens. Apreciat drept unul dintre cele mai remarcabile filme de propagandă produse vreodată, pelicula lui Leni Riefensthal dedicată Congresului Partidului naţional-socialist muncitoresc german de la Nuremberg din 1934 a urmărit să impună în conştiinţa germanilor şi a lumii întregi imaginea unei noi Germanii, redeşteptată la statutul de mare putere de către marele său lider, Adolf Hitler. Pentru aceasta, Consiliul de administraţie al studiourilor UFA a dat împuternicire şi monopol total asupra filmului lui Leni Riefensthal, care a început filmările la 4 septembrie 1934 beneficiind de susţinerea directă a NSDAP – Reichpropaganda Abteilung: ea avea în subordine 170 de tehnicieni, dintre care 18 operatori dispunând de 30 de camere de filmare şi patru echipe de sunet, astfel încât unii au opinat că întreg congresul partidului a fost conceput pentru a servi producţiei filmului şi nu invers (Bertin-Maghit, 2008, Une histoire mondiale des cinemas de propagande, Nouveau Monde Editions, p. 147).

Începând de la primul cadrul rămas antologic, cel cu avionul lui Hitler ce coboară dintre nori pe muzică din Wagner în mijlocul unei mulţimi aflate în delir, Leni Riefensthal a fabricat practic imaginea naţional-socialismului german. Folosind în premieră o serie de tehnici inovatoare de filmare, alternând la montaj spectaculoasele planuri generale cu puternice detalii simbolice (vulturul hitlerist profilat pe cer, zvastica, expresia fascinată şi dezumanizată a soldatului), prim planurile (Hitler) cu contraplanurile (masele), Riefensthal a creat o nouă estetică a filmului de propagandă, care sugera puternic ideea de supunere totală a maselor în faţa conducătorului. „Triumful voinţei” a fost lansat în aprilie 1935, fiind urmat la scurt timp, în septembrie 1935, de „Ziua libertăţii: forţele noastre armate” (Tag der Freiheit: unsere Wehrmacht) menit să evidenţieze noua forţă armată germană. Deşi „Triumful voinţei” este considerat drept un arhetip al filmului de propagandă, în epocă efectul său a fost limitat: în Germania el a avut doar puţin peste un milion de bilete vândute (faţă de 15-20 milioane pentru comediile din acea vreme), iar în străinătate a beneficiat de o distribuţie (doar la Cinemateca franceză şi la pavilionul german al Expoziţiei din 1938) şi o vizionare foarte restrânse (doar câteva mii de spectatori în Franţa). În concluzie, nu se poate spune că filmul lui Riefensthal a contribuit prea tare la creşterea adulaţiei lui Hitler printre germani în acea perioadă, marele succes de popularitate obţinut de Fuhrer fiind datorat reocupării militare a Renaniei în 1936 (Bertin-Maghit, 2008, p. 313).

 

„Olimpia” / Olympia. Cel mai mare succes de critică, dar şi propagandistic, obţinut de Leni Riefensthal a fost filmul din 1938 despre Jocurile olimpice de la Berlin din 1936, eveniment privit la vremea respectivă de regimul nazist drept o mare oportunitate propagandistică internaţională pentru integrarea ambiţioasei Germanii naziste în concertul mondial al naţiunilor. Pentru aceasta, producţiei filmului i s-a asigurat un buget practic nelimitat, camuflarea contribuţiei şi implicării NSDAP fiind obţinută prin crearea unei societăţi Olympia Film, destinată special producţiei.

Filmul este compus din două părţi: „Sărbătoarea poporului” (Fest des Volker) şi „Sărbătoarea frumuseţii” (Fest der Schonheit). Din punct de vedere al tehnicii de filmare, de sunet şi de montaj inovatoare, filmul a fost unanim apreciat, incluisv pentru valenţele noii estetici a nudului propuse de Riefensthal (care o va dezvolta în anii 60 prin fotografiile cu trupurile nubiene), dar a stârnit numeroase controverse privind încărcătura sa propagandistică. Era vorba despre modul în care a fost reflectată în acest film documentar sportiv doctrina nazistă a supremaţiei rasiale ariane, precum şi despre manipularea maselor prin sport, perfecţiunea fizică, igiena ireproşabilă, spiritul de competiţie, dominaţia celui mai puternic devenind instrumente propagandistice tipice ale regimului totalitar. Astfel primele secvenţe ale filmului turnate de Riefensthal în Grecia au fost interpretate drept un racord propagandistic între antica cetate războinică a Spartei şi noua Germanie nazistă. Pe de altă parte, introducerea în film a imaginilor cu atletul american de culoare Jesse Owens (1913-1980) şi a expresiei lui Hitler în momentul victoriei acestuia, au fost privite drept un semn de toleranţă, o concesie a regimului nazist, probabil în virtutea teoriei lui Goebbels, care afirma că o propagandă este cu atât mai eficace, cu cât ea nu pare a fi intenţionată, voită. Nu întâmplător în partea a doua a filmului sunt arătaţi sportivii germani ce se antrenează din greu în zori de zi, la marginea pădurii, în timp ce restul echipelor practică jocuri de divertisment. Atunci când Leni Riefensthal a vizitat în 1938 studiourile de la Hollywood, ea a fost primită călduros de Walt Disney (1901-1966) care a felicitat-o pentru performanţele cinematografice ale „Olympiei”, dar filmul a fost în mod evident boicotat datorită atitudinilor antinaziste din ce în ce mai puternice în Statele Unite.

              

Evaluări. Dacă „Triumful voinţei” a fost apreciat îndeosebi de critica de film drept o operă de referinţă şi pionierat a filmului documentar de propagandă politică, având o eficacitate modestă în raport cu investiţiile şi aşteptările naziste, „Olimpia” este cotat drept „o perfecţiune a mesajului propagandistic”, fiind considerat drept filmul care a servit cel mai bine regimul nazist (Bertin-Maghit, 2008, pp. 150-159). În ceea ce priveşte responsabilitatea morală a lui Leni Riefensthal (şi nu numai a ei, şi nu numai în raport cu nazismul), faţă de susţinerea, fie şi doar pe plan artistic, a unui regim criminal, aceasta rămâne subiectul unor aprige controverse. Cele două filme ale sale „Triumful voinţei” şi ”Olympia” rămân însă două foarte puternice opere cinematografice de referinţă în istoria propagandei mondiale.

 

Leni Riefensthal -născută pe 22 august 1902, Berlin - decedată pe 8 septembrie, 2003,  Pocking, Germania, realizator de film documentar de propagandă

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO