Calatoriile lui Rares Pantea

7 dec 2007 Autor: Adrian-Silvan Ionescu

La Galeria Orizont a fost deschisa expozitia de pictura a lui Rares Pantea. Arta sa face referire la muzeul imaginar al publicului prin revelarea propriilor cunostinte de vizitator cultural si de fin observator al capodoperelor lumii.

Pantea invita la o calatorie mentala in istoria artei europene si, prin aceasta, isi afirma europenitatea. Narator de forta - de altfel el s-a impus de multa vreme ca un admirabil ilustrator de carte - plasticianul concepe o opera ce trebuie parcursa ca o lectura in imagini, de la un cadru la altul. Personajele sale par coborate din panzele lui Don Diego Velasquez - infante si bufoni regali. Cromatica este insa calda, luminoasa, fara acromatismele maestrului spaniol. Spiritul curtean domina insa mediul in care sunt plasate elegantele doamne cu chipuri marmoreene, inghetate intr-o expresie plina de mister. Chiar daca sunt surprinsi intr-un aparent dialog, muzicantii, saltimbancii si curtenii nu comunica intre ei, ci doar participa la o pantomima ciudata, cu gesturi criptice. Impartirea cireselor (vezi foto) nu este o scena campestra, desfasurata intre tarani adunati, voiosi, la stransul recoltei, ci o reuniune solemna in societatea membrilor unei case domnitoare: printese de varste diferite, secondate de arlechini si bufoni sobri, patrunsi de importanta lor, pozeaza cu tipsia plina de fructe rosii, ce se raspandesc pe rochii, ca un decor imprimat. Compozitia intitulata Merele de aur, ce are loc in acelasi mediu aulic - unde fructele sunt supradimensionate precum Mana cereasca din Vechiul Testament - este investita cu acelasi ermetism. Pantea face o legatura foarte personala intre fruct si elita sociala. Baia de fructe reuneste trei gratioase frumuseti renascentiste a caror nuditate este mascata cu fructe de proportii gigantice (mere, capsune, mure si rodii).
Ironia retinuta este sesizata, uneori, in aceste lucrari "cu cheie": Dupa vanatoare reuneste un ctitor cu pieptul plin de decoratii ce prezinta acolitilor sai portretul unui iepure pascal in locul vanatului, respectiv simbolul in locul obiectului palpabil. Vajnicul razboinic ce da titlul Calatoriilor cavalerului inaripat apare nud si lipsit de aparare - cu exceptia capului acoperit de casca -, in vreme ce doamnele si curtenii din jur sunt protejati de pieptare groase. Muzicantii si Concert sugereaza o suita de melodii mute la fel ca interpretii cu figuri amorfe, distante si reci. Nici chiar un Carnaval la Neapole nu suscita o veselie debordanta din partea participantilor, care parca s-ar teme sa faca zgomot si sa-si arate voiosia. Zurbaran este aici evocat cu mai mare pregnanta decat Velasquez.
Prin calatoriile anamnetice in muzeul sau imaginar, Rares Pantea isi releva bogatia bagajului vizual si calitatile de povestitor cu penelul intr-o lume aulica ideala.