-M-am săturat de viaţă, nu plânge, i-a şoptit Afinia lui Sergiu Pop.Capul parcă i se topea in perna imensă, transpira, o transpiraţierece, dar zâmbea. Cu o lună in urmă implinise 94 de ani. De când oţinea minte, era cocârjată ca un semn de intrebare. La discuţii,din cauza diformităţii coloanei vertebrale, era nevoită să-şiprivească interlocutorii dându-şi gâtul pe spate. Sergiu ii evitaochii. Se uita spre fereastră, spre ghivecele de flori de pe pervazşi se prefăcea că are nevoie să-şi sufle nasul inbatistă.
- Sergiule, am trăit destul, m-amplictisit, a auzit şi a simţit mâna Afiniei peste a sa. Nu plânge,cât am trăit…
Afinia n-a fost niciodatăcăsătorită. Nu era adepta conformismelor. Era prietenă din tinereţecu bunica lui Sergiu, iar cu Sergiu se purta ca şi cum i-ar finepot. Când era el mic, mergeau toţi trei in excursii in maifiecare duminică. Adesea se hotărau unde să plece doar cândajungeau in gara veche a Deaniei. Excursiile au fost pricină descandaluri nenumărate, părinţii lui Sergiu erau revoltaţi că nu lise spunea unde plecau, iar bunicul lui Sergiu, care intotdeaunastătea acasă, era nevoit, pe post de paratrăsnet, să indurereproşurile fiicei lui când se nimerea să-i viziteze duminica şi eierau duşi. Atunci Victoria, mama lui Sergiu, ameninţa invariabil căn-o să le mai lase nepotul in grijă. Insă asta nu s-a intâmplat,Sergiu a stat până la intrarea in liceu la bunici.
- Mai fumezi, Sergiu? se interesăca şi altădată Afinia.
- Da.
- Tot Claudia ţi-eprietenă?
- S-a terminat. Emilia.
- O să mor. Răceala asta o să mădoboare.
- Vorbeşti prostii, tanti. Soiulrău este răzbătător. Nu mori, că trebuie să-mi dai bani să merg lafete. N-o să mă laşi lefter.
- Şi băncile dau faliment, d-apoioamenii…, Sergiu.
Sergiu se străduia să pară căglumeşte.
- Mai ai doi ani şi gata liceul, osă fii chiar bărbat. O să-ţi aduci aminte de mine?
- Trebuie să merg la toaletă.Sergiu nu ştiu cum a ieşit din cameră, iar in baie, după ce s-aspălat pe faţă, a tras apa la toaletă. Stătea şi se uita in oglindăşi-şi dădea seama că nimic n-o să fie ca până atunci. Ştia c-o sămoară Afinia, l-a auzit pe doctor când a vorbit cu bunica lui. Sestrăduia să se gândească la ce-a visat noaptea trecută, ca să-şireprime tristeţea. Trebuia să dea teză, iar profesoara le-a datsubiectul "Când este in toane bune cucul".
- Du-te la dulap. Pe a douapoliţă, sub cămăşi, e un plic. Scrie numele tău pe el. Sunt mareaparte a economiilor mele. Cheltuie banii cum vrei… Sunt ai tăi. Nuspune nimănui de ei, este secretul nostru.
- Tanti… Sergiu se aplecă s-osărute pe obraji pe Afinia. Se străduia să nu plângă.
- Poţi să plângi, dacă-ţi facebine, nu e ruşine, adevăraţii bărbaţi şi plâng…
Vorbea cu Afinia despre orice, deparcă-i era colegă de şcoală. Afinia il invăţase primeleinjurături.
Când a murit Afinia, cei apropiaţiau fost curentaţi, ai zice. Se impiedicau unii de alţii, nu puneaia acolo, pune-o dincolo, sună in stânga, ba in dreapta, cheamăpopa, comandă coroanele, vorbeşte cu groparii pentru sicriu, anunţăprietenii, am uitat ceva?
După ce doctorul Chiorean acertificat decesul, au spălat-o pe Afinia şi au imbrăcat-o cu hainenoi. Sergiu, intrând in cameră, revenit de la magazin, a observatcă pe talpa pantofului drept al Afiniei a rămas o etichetăgalbenă.
Spre seară, doi haidamaci au adussicriul.
- E o treabă, cucoană, i s-aadresat unul cu inceput de chelie bunicii lui Sergiu.
- Ce treabă?
- Nasoală a naibii, nu mergecapacul, se băgă in discuţie şi celălalt, cu cel puţin 47 labocanci.
- Dar pentru o sticlă de palincă odăm gata…, reluă primul.
Sergiu se uita nedumerit, toţi dinfamilie au ieşit, de el au uitat. A văzut cum cei doi o aşează peAfinia pe podea, pe covorul inflorat, cu faţa in jos, cum cheliosulii pune sub faţă o pernă cu broderii. Apoi cum haidamacul cu 47 labocanci s-a lăsat cu greutatea unui picior pe coloana vertebrală aAfiniei, de mai multe ori, până oasele au pârâit. Haidamacii aubăut câte un gât de palincă.
- Tanti, azi noapte eram disperatcu o teză, işi aminti Sergiu că grăise după ce s-a intors de latoaletă. Ce vis… Profei i-a căşunat să scriem despre "Când este intoane bune cucul".
- Şi ai sfeclit-o,bănuiesc…
- Sigur, m-am trezit disperat, udleoarcă.
- Eşti o figură, Sergiule, auzi, oteză despre toanele cucului… Cucul… Mă rog, asta-i…
- Tanti Afinia…
- Lasă…
Ajutaţi de haidamaci, bunicul şibunica au reuşit să pună corpul indreptat al Afiniei in sicriu.Acesta era cum fusese poate doar in tinereţe.
- A trebuit să ajungă după moarteca alţii, la linie, că vie le avea pe-ale ei, murmură bunica luiSergiu, iar el privea de pe scaunul maro unde-i plăcea să şadăAfiniei. Cei maturi tot nu păreau să-i simtă prezenţa. Iar pisicaAfiniei i s-a aşezat in poală.
- Când este in toane bune cucul, ise intoarseră lui Sergiu cuvintele ca un bumerang in urechi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
