Cea de-a 69-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes şi-a desemnat, duminică seară, câştigătorii, iar trofeul Palme d'Or i-a revenit regizorului Ken Loach, pentru „I, Daniel Blake”, în timp ce regizorul român Cristian Mungiu a luat trofeul pentru cea mai bună regie.
Prezentăm în continuare lista completă a premiilor celei de-a 69-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes (11 - 22 mai):
Competiţia oficială:
Palme d'Or - „I, Daniel Blake”, de Ken Loach
Marele Premiu al Juriului (Grand Prix) - „Juste la Fin du Monde”, de Xavier Dolan
Premiul Juriului - Andrea Arnold, pentru „American Honey”
Premiul pentru regie - Cristian Mungiu, pentru „Bacalaureat” şi Olivier Assayas, pentru „Personal Shopper”
Premiul pentru scenariu - Asghar Farhadi, pentru „The Salesman”
Premiul pentru interpretare masculină - Shahab Hosseini pentru rolul din „The Salesman”, de Asghar Farhadi
Premiul pentru interpretare feminină - Jaclyn Jose pentru rolul din „Ma' Rosa”, de Brillante Mendoza
Caméra d'Or - „Divine” Houda Benyamina
Palme d'Or pentru scurtmetraj - „Timecode” de Juanjo Gimenez
Menţiune specială a juriului pentru scurtmetraj - „The Girl that Danced With the Devil”, de Joao Paolo Miranda Maria
Palme d'Or onorific: Jean-Pierre Léaud
Un Certain Regard:
Marele Premiu - „The Happiest Day in the Life of Olli Maeki” de Juho Kuosmanen.
Premiul pentru scenariu - „Voir du pays”, de Delphine Coulin si Muriel Coulin.
Premiul pentru regie - „Matt Ross” pentru Captain Fantastic.
Premiul special al juriului (Prix de l’avenir): „La Tortue rouge”, de Mikael Dudok DeWit
Premiile criticii internaţionale - FIPRESCI:
„Toni Erdmann”, de Maren Ade, cu românul Vlad Ivanov, coproducător minoritar Ada Solomon (competiţia oficială)
„Câini”, de românul Bogdan Mirică (Un Certain Regard)
„Grave / Row”, de Julia Ducournau (Semaine de la Critique)
Premiile juriului ecumenic:
Marele Premiu: „Juste la fin du monde”, de Xavier Dolan
Menţiuni: „American Honey”, de Andrea Arnold, şi „I, Daniel Blake”, de Ken Loach
Semaine de la Critique:
Marele premiu - „Mimosas” de Oliver Laxe
Révélation France 4 - „Album” de Mehmet Can Mertoğlu
Aide Fondation Gan à la Diffusion - Sophie Dulac, distribuitor francez pentru „One Week and A Day” de Asaph Polonsky
Premiul Découverte - „Prenjak” de Wregas Bhanuteja
Premiul SACD - Davy Chou et Claire Maugendre coautori „Diamond /island”
Premiul CanalĂ - „L'enfance d'un chef” de Antoine de Bary
Cinéfondation:
Premiul I - „Anna”, de Or Sinai
Premiul al II-lea - „In the Hills”, de Hamid Ahmadi
Premiul al III-lea Ex Aequo - „The Noise of Licking”, de Nadja Andrasev
Quinzaine des Réalisateurs:
Premiul Art Cinema - „Wolf and Sheep” al lui Shahrbanoo Sadat
Premiul SACD - „L'effet aquatique”, acordat postum cineastei franceze Solveig Anspach
Premiul Europa Cinemas Label - „Mercenaire” al lui Sacha Wolff.
Premier Prix Illy pentru scurtmetraj - „Chasse royale”, de Lise Akoka şi Romane Gueret
Menţiune specială – „Divines„, regizat de Houda Benyamina
Menţiune specială - „Zvir (The Beast)” de Miroslav Sikavica
*
* *
La mai puţin de 24 de ore după ce a obţinut premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de film de la Cannes, asupra genezei filmului „Bacalaureat” se fac tot felul de speculaţii. Încă un film românesc despre România? Încă un film despre „mizeriile” noastre cele de toate zilele?
Răspunsul l-a dat chiar Cristian Mungiu într-un interviu acordat cotidianului francez „Le Figaro”, imediat după proiecţia filmului său la Cannes şi din care am preluat un scurt fragment:
Le Figaro: Este „Bacalaureat” o poveste tipic românească, sau una universală?
Cristian Mungiu: Eu sper că nu este un film doar despre România. Eu fac filme despre natura umană, despre dilemele morale cu care oamenii se confruntă de-a lungul vieţii. Să decizi ce să-i spui copilului tău este una dintre ele. Cu toate acestea, filmul meu nu face critică socială. El spune mai degrabă povestea cuiva care descoperă, într-un târziu, că toate lucrurile cu o oarecare însemnătate pe care le-a făcut au rămas în urmă şi decide să le dedice copiilor toată energia care i-a mai rămas.
Le Figaro: Cum v-a venit ideea să puneţi în scenă o poveste care evocă, în acelaşi timp, compromisul în educaţie şi corupţia?
Cristian Mungiu: Sunt părinte şi mă gândesc mereu la ce ar trebui să le spun copiilor mei. Iar eu fac întotdeuna filme despre lucrurile care sunt cele mai importante pentru mine la momentul respectiv. Ideea de a face un film despre relaţiile dintre părinţi-copii-adevăr s-a impus de la sine. Trăim într-o lume cu mai multe adevăruri: un adevăr pentru adulţi şi un altul, pe care noi îl construim, pentru copii. Ar trebui să avem curajul să recunoaştem că am făcut şi alegeri greşite în viaţă şi să le vorbim copiilor noştri despre asta. Urmăresc destul de atent presa şi rubricile de „fapt divers”. Am remarcat că în multe articole se vorbeşte despre corupţie. Am colecţionat aceste materiale de presă într-un dosar. Aveam şi un alt dosar cu aşa-zisele probleme de familie. Şi, într-o zi, am dat peste un articol pe care n-am ştiut în ce dosar să-l pun. Atunci mi-am spus că din amestecul acestor două teme ar putea ieşi un lucru bun...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels