Caragiale: "ai avesi, tomnilor, cu numele meu?"

5 iul 2000 Autor: Doina Tudorovici



Ion Luca s-a nascut la 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale din judetul Prahova. Fiu al lui Luca si al Ecaterinei Caragiale, a fost botezat la biserica din sat pe 7 februarie. Tatal sau, pe atunci secretar al manastirii Margineni, era fratele celebrilor actori - pionieri ai teatrului romanesc - Costache si Iorgu Caragiale. Cel care avea sa devina cel mai mare dramaturg roman al tuturor timpurilor isi mostenea asadar unchii, care au avut cu siguranta grija sa-i inoculeze copilului, istet si plin de umor, dragostea pentru scena.



Intre anii 1859 - 1960, I.L. Caragiale primeste primele invataturi de la preotul Marinache, paroh al bisericii Sfantul Gheorghe din Ploiesti. acolarul este sarguincios, bate toaca la biserica, trage clopotele "cu dragoste" si suporta micile rautati ale acelora care-i spun ca este copilul "de consolare" al unui cuplu batran. Inainte de a o cunoaste pe Ecaterina, tatal sau avusese parte de o nefericire conjugala, in timp ce mama, nu se stie de ce, ramasese nemaritata pana la varsta de treizeci si trei de ani.

Luca-tatal fusese, ca si fratii sai, un impatimit al teatrului. Poate de aceea isi si incuraja acum fiul la tot felul de nazbatii, spre marea dezamagire a surorilor sale Anastasia si Ecaterina, matusile domestice ale viitorului dramaturg.


Nu se cunoaste cu exactitate originea numelui Caragiale, dar este sigur ca Ion Luca, nepasator la varsta copilariei, se va arata foarte nemultumit de acesta mai tarziu, ba chiar va considera injurie orice "aluziune la fizionomia numelui meu, greceasca ori turceasca".

Paradoxal, tot el se va declara "nepotul unui grec bucatar", dar abia atunci cand valoarea indiscutabila a operei sale ii va permite sa spuna: "Ce-are a face familia mea, care nu e nobiliara, cu operele mele?". Asadar Caragiale, cel care "amenda" pe oricine, se si rusina de, se si mandrea cu numele sau, devenind adeseori din tachinat tachinator.

In 1874, revista antiliberala "Paraponisitii" ii batjocorea numele in fel si chip, luand in acest mod apararea unui scriitor mediocru, caruia tanarul dramaturg nu-i acorda nici o sansa. Iata ce scriau "paraponisitii":

"Spirituosul Car...ag (doua litere mai lipsesc la nume pe langa altele ce-i lipsesc. Ai sa adugam la radacina Car...), astfel D. Car...aghios se inhata de Nedelea Popescu (...) si, pentru ca scrie fara voia d-lui, si mai bine decat d-lui, il trimite la Balamuc. D. Nedelea a si facut o preumblare pe acolo, unde a gasit multi cari seamana d-lui Car... si i-a inchiriat o odaita, dupa propunerea facuta de mai multi amici ai d-lui Car..., unde si noi il sfatuim sa se duca pentru catva timp, caci ii va face mult bine".

E lesne de inteles cum a reactionat Caragiale, mai cu seama ca avea deja cateva polite serioase de platit, precedentul creandu-se chiar cu celebra "Telegrame din teara" trimisa "Tomnului Tito Maioresco" din "Pukuresc": "Aflat cum tum-ta pus minister. Das focut multe multumiri, aber si aine grosse pagub. Brieten tumfA¶st plec tot Pukuresc mit maine libe Karolin. La min nu are si fas nimic ais. Al-so roc la tum-ta angajiren fA1r mih ter Tunnel-rumanische-Pasaj, oder ain andere com Union. Antwort bezahlt. Antreprenor fon Borta-Res".

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Cuvinte cheie:
Caragiale:
, "ai
, avesi
, tomnilor
, cu
, numele
, meu?"
Vizualizari:
Printeaza
Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine