Ieri, 11 iulie, ICR Lisabona a organizat în Salonul Imperial Hotel Palácio din Estoril (foto 9, 10) o expoziţie documentară, cu prilejul comemorării a şaizeci de ani de la moartea regelui Carol al II-lea. Simultan a avut loc şi o conferinţă (susţinută de dr. în istorie Cornel Constantin Ilie, de la Muzeul Naţional de Istorie a României), încheiată cu o vizită ghidată excepţională a ultimei reşedinţe a regelui Carol al II-lea, vila Mar y Sol (foto 11, 12) din Estoril, aflată în apropiere. Datorită perioadei din viaţa sa în care a trăit la Estoril şi înrudirii cu casa regală portugheză (prin bunica sa, Antonia de Bragança), Carol al II-lea este una dintre cele mai cunoscute personalităţi româneşti din Portugalia.
El a dorit să fie, aşa cum o spunea pe 15 august 1930, la scurt timp după întoarcerea în România, „un Brâncoveanu al culturii româneşti”. Pe tot parcursul domniei sale, Carol al II-lea a sprijinit şi finanţat iniţiativele culturale, dar şi pe oamenii de cultură; fie direct, fie prin instituţiile pe care le-a creat sau le-a întărit. Carol al II-lea s-a preocupat intens şi de accesul la cultură al păturilor celor mai largi din societatea românească a vremii sale. De la Fundaţiile Culturale Regale şi până la cele peste 2.000 de cămine culturale săteşti, regele a conceput şi a pus în practică cea mai amplă şi coerentă strategie de dezvoltare culturală pe care a cunoscut-o România până la acea vreme. Dacă a reuşit sau nu să fie „un Brâncoveanu…” nu putem spune noi, dar conferenţiarul evenimentului propus de ICR Lisabona le-a oferit participanţilor o idee despre rolul culturii în dezvoltarea României interbelice şi despre locul ocupat în lume, prin cultură, de România acelor ani.
În partea a doua a conferinţei s-a vorbit şi despre felul în care Carol al II-lea a înţeles să instrumenteze instituţiile mai sus amintite în vederea edificării unui cult al propriei personalităţi, în scop politic şi propagandistic. „Pionieratul” său dictatorial şi propagandistic a inspirat multe dintre formele de cult al personalităţii care s-au etalat ulterior, în România postbelică.
În continuarea acestei sinteze tematice, Alteţa Sa Regală Prinţul Charles d’Orléans a vorbit în comunicarea sa despre exilatul Carol al II-lea, despre viaţa sfârşită în anonimat a fostului suveran. Alteţa Sa Regală Prinţul Charles d’Orléans este autorul cărţii „Les Rois en Exil”, dedicată monarhilor exilaţi la Estoril în aceeaşi perioadă cu Carol al II-lea. Un capitol consistent din acest volum îl vizează pe fostul suveran român, fapt care, numai el, îl recomandă editorilor români spre o grabnică traducere.
Tuşa finală a sesiunii comemorative a fost dată de Doamna Mihaela Georgescu, deţinătoare a unui master în Istorie la Universitatea Harvard. Domnia sa a vorbit despre viaţa de familie a fostului suveran, aşa cum se desfăşura ea în reşedinţa luxoasă, dar fără glorie, a acestuia.
Hotel Palácio din Estoril, locul în care s-a desfăşurat proiectul ICR Lisabona, este unul dintre cele mai prestigioase Palace-uri din Europa. Prin saloanele sale legendare au trecut capete încoronate, şefi de stat şi diplomaţi care au desenat contururile Europei postbelice, spioni care, prin îndrăzneala lor, au asigurat întâietatea uneia sau a alteia dintre ideile care au agregat profilul geopolitic al continentului nostru, aşa cum îl cunoaştem astăzi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
