EVENIMENT EDITORIAL

Carol I şi Castelul Peleş

16 dec 2011 Autor: Stelian Turlea

Carol I şi Castelul Peleş

Vezi galeria foto Carol I şi Castelul Peleş

Un document rar spune că, la 10 august 1875, într-o duminică, Carol de Hohenzollern, domn al Românilor, aflat în al treizeci şi şaselea an al naşterii sale, dimpreună cu Elisabeta Doamna, au pus temelia Castelului Peleş, pe moşia Piatra Arsă, în vecinătatea Mânăstirii Sinaia. Domnul Carol era în al zecelea an al domniei. Inaugurarea castelului a avut loc la 7 octombrie 1883, în prezenţa oficialităţilor de stat, în frunte cu primul ministru Lascăr Catargiu. Castelul s-a construit, s-a dezvoltat, a fost locuit, a devenit un reper arhitectural, a ajuns muzeu, astăzi este unul dintre punctele pe care le admiră orice călător, român sau străin, ajuns în zona montană a Văii Prahovei.

Toate acestea şi multele altele, despre care vom vorbi în continuare, ni le-a amintit admirabilul volum al Ruxandrei Beldiman*, un album pe care, fără ocolişuri, îl putem considera un eveniment editorial, din multe motive.

Ruxandra Beldiman este în mod limpede un expert. Născută în 1973, istoric de artă şi cercetător, şi-a luat doctoratul în arte vizuale cu teza "Castelul Peleş. Expresie a fenomenului istorist de influenţă germană", adică exact titlul acestei lucrări. A fost muzeograf la Muzeul Naţional Peleş între 1998 şi 2004, acum este cerectător în cadrul Institutului de Istoria Artei "G. Oprescu" al Academiei Române. Am insistat asupra acestor amănunte ca o dovadă că tot ceea ce spune Ruxandra Beldiman în cartea sa este documentat cu acribie şi cunoscut în cele mai mici amănunte. Autoarea a cercetat arhivele, a avut în faţă documente inedite, identificate chiar de ea în România, Austria şi Germania, a studiat arhiva princiară a familiei, corespondeţa şi jurnalele regelui Carol I, a citit întreaga literatură anterioară pe această temă, în mai multe limbi, a studiat relaţiile dintre rege, arhitecţi - pentru că au fost mai mulţi - decoratori, şi şi-a propus o viziune pluridisciplinară asupra arhitecturii şi caracterelor stilistice ale castelului. În plus, lucrul vreme de şase ca ani ca muzeograf chiar la acest muzeu i-a facilitat familiarizarea cu arhitectura, stilurile, soluţiile de decoraţiuni interioare, dar şi cu istoria Casei Regale.

Rezultatul este, nu ne sfiim s-o spunem, cea mai bună carte de până acum despre Castelul Peleş, în care găseşti absolut orice, şi încă ceva pe deasupra. Un capitol defineşte stilistic castelul, un altul vorbeşte despre Carol I colecţionarul, cunoscătorul şi comanditarul de pictură, despre colecţiile regale - de vechi maeştri, de copii, de artă decorativă, de arme, de numismatică -, despre pinacotecă. Un capitol aparte se ocupă de arhitecţi - Wilhem von Doderer, Johannes Schulz von Straßnitzky, Andre Lecomte de Nouy, Carel Liman. (Partea inedită a materialului ilustrativ ce însoţeşte textul cuprinde secvenţe din arhiva biroului regal de arhitectură de la Castelul Peleş, anume cele trei proiecte ale arhitectului Wilhelm von Doderer, faţade, desene de detalii pentru exterioare din petapa Schultz, desene pentru faţade şi interioare din perioada Liman).

Alt capitol analizează castelul ca monument reprezentativ pentru fenomenul istorist. Istorismul presupune recursul la vocabularele istorice ce lasă o mare libertate de alegere comanditarilor şi arhitecţilor, în scopul realizării unei creaţii personale ce revalorizează trecutul - aici se vorbeşte pe larg despre etapele istorice ale castelului şi despre decoratorii care au lucrat la Peleş. Nu sunt uitate comparaţiile cu alte castele şi reşedinţe princiare din Germania, cu deosebire ale familiei Hohenzollern - Stozenfels, Hohenzollern Burg, Babelsperg, Sigmaringen, dar şi alte castele celebre, inclusiv cazul particular al istorismului german, Neuschwanstein. Pe întreg parcursul argumentaţiilor şi cu deosebire într-o parte finală, Castelul Peleş apare în fotografii de arhivă, unele pentru prima oară văzute de publicul larg. Sunt amănunte atât de uimitoare despre istoria acestui castel, încât orice iubitor de artă şi de istorie va fi încântat. Un singur exemplu - paragrafele despre contribuţia lui Gustav Klimt, Ernst Klimt şi Franz March la decorarea castelului.

Cartea Ruxandrei Beldiman - precizează admirabil Ioana Vlasiu pe coperta a patra - s-ar fi putut intitula tot atât de bine "Carol I şi Castelul Peleş", până într-atât poartă amprenta ctitorului ei.

"Castelul Peleş - concluzionează autoarea - s-a născut ca rezultat al voinţei politice împletite cu o cultură artistică temeinică şi în pas cu problematica stilurilor epocii. (...) Privit din această perspectivă, Peleşul se naşte ca monument cu valoare naţional-dinastică, simbol al independenţei de stat şi leagăn al dinastiei, aducând din punct de vedere artistic, prin opţiunea către neorenaşterea germană şi concomitent cu puternica tentă identitară a comanditarului, înscrierea într-o Europă a reşedinţelor regale şi princiare."

*) Ruxandra Beldiman - Castelul Peleş. Expresie a fenomenului istorist de influenţă germană. Simetria, 2011.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.12.2011

 
Cuvinte cheie:
Carol I
, rege
, Castelul Peleş
, Stelian Ţurlea

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

zf.ro
Închide