Ziarul de Duminică

CARTEA DE FILOSOFIE / Cine este Maria Zambrano

CARTEA DE FILOSOFIE / Cine este Maria Zambrano
31.03.2009, 14:56 228

Despre lirism in filosofie s-a  scris in multe feluri, fireste, dar talentul cu care Abellan ne dezvaluie acest segment al metafizicii ne poate convinge de faptul ca Maria Zambrano si-a transformat intreaga viata intr-o atitudine filosofica. Asta da seama despre cine este cu adevarat Maria Zambrano. Iar Maria Zambrano este ceea ce filosofía trebuie sa faca dintr-un om. Departe de catedra si aproape de viata, departe de carti si aproape de oameni, oferindu-se vederii cititorilor sai prin faptul ca mai intai i-a ascultat, Maria Zambrano este propia ei bucurie si propia ei suferinta in acelasi timp.  Sustragandu-se deci riscului de a fi tributara unei modalitati desuete, "romantice" sau, dimpotriva, academice de a face filosofie, Maria Zambrano este inclusa de autorul acestei monografii in actualitate si, cu pertinenta, in eternitatea constiintei spaniole.
Abellan pune in centrul gandirii timpurii a Mariei Zambrano privirea, ca element definitoriu. Filosofia de prima instanta a Mariei Zambrano este centrata pe privire, care se afla in dialog continuu cu auzul. Cartea se poate imparti in doua entitati de discurs distincte: in prima parte, care consta intr-un prolog de sase capitole si un apendice, Abellan uzeaza de un talent aparte de investigator, incercand o schita biografica a ganditoarei spaniole care da mai mult sens operei si ajuta la intelegerea fara echivoc a rolului exilului la aceasta. Felul cum se petrece aducerea la un sens unitar prin explicitarea misiunii pe care Zambrano a indeplinit-o – acesta este un merit personal al lui Abellan. Este o ingemanare complexa care nu se incadreaza usor in stilul "viata si opera", ci ia turnura unei dezbateri despre formare, despre exil si despre suferinta reintoarcerii. Sunt mari teme care acopera un destin si care, in acelasi timp, descopera o lume.
Maria Zambrano, nascuta in Malaga si crescuta pana in pragul plecarii ei din Spania la Segovia, poarta cu sine claritatea soarelui mediteranean si gravitatea unui ton umbros, specific Segoviei. Nu o antinomie este astfel cauza poeticitatii ei, ci o bogatie de nuante care fac usoara intelegerea, in fond, a unei misiuni. In tulburii ani ai razboiului civil, Maria Zambrano paraseste Spania, stabilindu-se dincolo de Ocean, in Cuba si Puerto Rico. Exilul devine "patria" ei si itineranta un gen de pelerinaj continuu. Este o vocatie si o chestiune de destin. Exilul ia dimensiuni mistice.
Abellan considera Mormantul Antigonei opera capitala a Mariei Zambrano. Este o istorie despre ea insasi, despre familia ei, despre locurile natale si intreaga ei soarta. Este prezenta influenta tatalui si propria ei persoana, "ingropata de vie" in valtoarea razboiului. Mormantul Antigonei este scrierea centrala a ganditoarei, o opera de maturitate deplina care face trecerea de la un mod de intelegere fragmentat la o asumare a destinului. Se produce o reducere a ambiguitatii, este sfarsitul diagnosticarii si inceputul terapiei.
Maria Zambrano face de acum trecerea de la pozitia privilegiata a filosofiei traditionale, bazata pe vaz si vedere, la o modalitate de gandire care are ca metoda valorificarea auzului. Vocea destinului devine distincta si pune in umbra posibilitatea vederii. Atrocitatile razboiului civil obnubileaza claritatea vederii. Nu se mai poate face filosofie, considera ea, in mijlocul crimelor si fratricidului. Ascultarea acestui destin nemilos face reala asteptarea salvarii prin lirism. Este insa in Maria Zambrano un lirism cu total special. Nu este doar poezie, este Poetica, intr-un sens personal, daruit de destin, aplecat asupra Exilului ca tema, ca misiune si tur de forta prin care puterea mortii este abolita. In Maria Zambrano sunt recuperate teme din Unamuno si Ortega y Gasset, fara ca acestia sa fie lasati in urma. Scopul ei nu a fost sa-si depaseasca maestrii, ci sa intregeasca si sa sporeasca argumentele care vegheaza la o anumita integritate a intuitiei. Gandirea Mariei Zambrano culmineaza cu faimoasa Ratiune Poetica, in care sunt asumate argumente filosofice prezente in intreaga filosofie spaniola, preluate cu precizie si transformate cu flexibilitate in aparenta fragilitate a unei compozitii lirice.
Marele merit al lui Abellan a fost acela de a asculta, de a intelege prin intermediul auzului ceea ce Maria Zambrano a avut de oferit lumii.
*) Jose Luis Abellan, Maria Zambrano. Una pensadora de nuestro tiempo, Barcelona, Anthropos Editorial, 2006, 127 pp.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO