Ziarul de Duminică

Casa iertarii

14.07.2006, 13:31 131

Intr-un ragaz de cateva ore, am avut ocazia sa vizitez Manastirea Sfanta Ana din Orsova. Am urcat pe soseaua ce serpuieste printre copacii abia infrunziti, lasand in urma o Dunare mai placida ca niciodata.

Poate din cauza amurgului care musca adanc si hulpav din lumina solara, desenand pe cer dare vinetii. Coborat din masina ce ma adusese, am simtit ca sunt in sanctuarul pasarilor, pe care le auzeam pretutindeni. Desi nu le vedeam, intuiam nesatul lor de a trai intr-un astfel de spatiu, caruia trilurile atat de diferite si melodioase ii dadeau dimensiuni paradisiace. Nici ca se putea gasi un loc mai nimerit pentru o manastire.
Lacasul sfant, exemplar prin curatenie si piosenie, ridicat pe platforma ce oferea panorama superba si completa a orasului inspirat ridicat deasupra fluviului, era inundat de rugaciunea maicutelor aflate la ceas vesperal de slujba. Aleile din curte, ca si imensa gradina, erau pline de flori, tremurande si suave, bucuroase sa imprastie in vazduh voluptatea primaverii parfumate si discrete. Printre tufele inflorite si inmiresmate, umbrele maicutelor plimbandu-se intr-o liniste adanca si netulburata pareau aripi de inger. "Murisem si nu stiam", a fost tot ce-am putut gandi atunci, repetand o stare de gratie pe care o simtise si Axel Munthe in Cartea de la San Michele.
M-am trezit brusc, cand cineva de langa mine mi-a soptit ca pana in 1989 regimul comunist il izgonise pe Dumnezeu din acest loc, pentru a ridica un... motel. Si un restaurant, in care se consumasera cu intensitate nerusinata orgii si pacate, intr-o lume dezlantuita si nesigura prin... siguranta arborata si propovaduita demagogic. Ani de zile, oamenii au venit aici doar pentru a se intalni cu desfraul si pentru a abandona prejudecatile unui oras ce nu le putea ascunde identitatea sodomita. Un "loc al pacatului devenit casa a iertarii" (Dan Grigorescu), sau paradoxul unei curgeri politico-istorice distorsionate, care se regaseste, din pacate, peste tot in Romania. Paradox care explica in mare parte neputinta iesirii din Labirintul unde ne-a impins superficialitatea noastra ancestrala.
Sub cerul plin de lumini sclipitoare si de figurile maicutelor rugandu-se, am zarit mai clar ca niciodata salvarea noastra. A unei Romanii ce trebuie sa fie in primul rand O CASA A IERTARII SI IMPACARII.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO