EVENIMENT EDITORIAL

Case tradiţionale din Nordul Olteniei/ de Stelian Ţurlea

15 feb 2013 Autor: Stelian Turlea

Semnalăm la această rubrică un album publicat spre sfârşitul anului 2012 de cuplul Luiza Zamora (concepţie şi text) şi Şerban Bonciocat (fotografii), pregătit cu sprijinul Uniunii Arhitecţilor din România şi al Ordinului Arhitecţilor din România, proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi susţinut logistic de West Group Architecture, tipărit impecabil la Arta Grafică, intitulat "Piatră/Stone. Case tradiţionale din Nordul Olteniei/ Traditional Houses of Northern Oltenia". Tălmăcirea în engleză îi aparţine Oliviei Safer*) .

Este un album care merită din plin locul printre evenimentele editoriale. Este al doilea al seriei, după "Lemn. Biserici din Nordul Olteniei", apărut în 2010, realizat de acelaşi colectiv. Şi a fost realizat cu grăbire, ca şi precedentul, "din aceeaşi constatare şi mai ales disperare a unor călători ce caută fire de identitate acolo unde veşnicia pare să se fi născut. Casele dispar, sunt măcinate de acelaşi spirit de uniformizare început cu mai mult de o jumătate de secol în urmă, când satul era menit să ajungă din urmă oraşul. Casa veche trebuia să lase loc casei omului nou. Corespondentul zilelor noastre este isteria gospodarească, venită să şteargă orice urmă de praf istoric, de obiect bătrânesc, ori devastarea, ruinarea piatră cu piatră, cărămidă cu cărămidă a ceea ce se numeşte uneori monument de patrimoniu naţional."

Albumul nu este un repertoriu exhaustiv al arhitecturii tradiţionale din judetele Gorj si Vâlcea, ci mizează mai ales pe varietatea acestei arhitecturi pe teritoriul aceluiaşi sat. Nu se ocupă de casele declarate, eventual, de patrimoniu, puţine şi ele, ci de cele obişnuite, în marea lor majoritate nelocuite, degradate, ruinate, pe cale de dispariţie. Punerea lor laolaltă seamănă cu expunerea într-un muzeu. E vorba aici şi de locuire, dovadă explicaţiile privind construcţiile şi mulţimea de termeni specifici, asupra cărora vom reveni mai jos. Dar albumul este şi un strigăt de disperare şi un grav semnal de alarmă să se facă ceva cât se mai poate pentru a salva măcar o parte dintr-un patrimoniu de care nu suntem conştienţi, îl ignorăm, îl distrugem de dragul civilizaţiei termopanelor.

Iată câteva exemple de afirmaţii devastatoare ale autorilor:

"Patrimoniul. Pe cât de familiar este termenul pentru specialişti sau pentru funcţionarii culturali pe atât de abstract si fără conţinut devine pentru cel care are în gospodărie o casă ori un acaret clasat. Este o noţiune/obiect care îl încurcă mai mult decât îl ajută. O casă cu care nu ştie ce să facă, pe care nu o poate nici dărâma, nici modifica, pentru care aşteaptă eternul ajutor de la Stat. O casă în care nu vede decât o povară. O casă care poate dispărea într-o noapte de pe listă."

"Terenul. Dacă îşi mai ţin în curte casa bătrânească, o ţin doar pentru a vedea ce au depăşit prin ridicarea uneia noi. Fără exagerare, ci doar culese din satele cutreierate, vorbele cu care încă proprietarii de case vechi le consideră nu depăşesc orizontul unui trecut incomod, în sensul confortului, al unei evocări a grelei vieţi pe care au dus-o strămoşii, al mirării că se putea trai aşa de sărac pe vremuri, fără apă curentă, calorifer şi aer conditionat. De fapt, această lume veche e asociată sărăciei şi orice construcţie nouă care nu foloseşte piatra, lemnul ori scoarţele şi blidele înseamnă progres, înseamnă alt statut, înseamnă, în definitiv, bunăstare. Nu contează că vechea casă cu ziduri groase ţinea aerul cald iarna şi răcorea vara, ea era un monument de o mirabilă funcţionalitate şi locuire firească. Ca şi cum întotdeauna noul e mai bun decât vechiul. Însă, de multe ori, această sărăcie este salvatoare, căci, în lipsa sfântului, nimic vechi nu a mai fost stricat pentru a lăsa loc bolţarului, cimentului şi azbocimentului. Fireşte salutar din punctul de vedere străin gospodarului. Literatura de specialitate aminteşte frecvent sărăcia ţăranului român atunci când tratează aspectul caselor şi al mijloacelor gospodăreşti tradiţionale. Fără îndoială că ea a existat, aşa cum există în orice vreme şi în orice loc, însă, privind de la înălţimea timpului prezent şi a progresului asociat, nuanţa deloc implacabilă a puţinătăţii mijloacelor străbunilor are o latură pozitivă. Se construia durabil, cum am spune astăzi, cu un maximum de eficienţă energetică, cu functionalitate pe care o reinventăm, cu materiale naturale ce ţineau de firescul vieţii de aici."

"Albumul. Chiar dacă cele mai multe dintre casele din acest album sunt fie de lemn, paiantă, caramidă şi mai puţin din materialul ce dă titlul, am ales piatra ca element propriu casei, nu dominant, ci fundamental: piatra temeliei.
Dacă ar fi fost să facem un album numai cu casele din inventarul naţional, ar fi rezultat o antologie despre ruine. Ne-au salvat casele neclasate, încă locuite sau aproape părăsite, dar păstrătoare de obiecte, vetre cu corlată ori de acareturi. Iar din cele clasate doar muzeele închise sau cele in aer liber ne-au arătat o poză fără viaţă de istorie locală, un fragment al unei lumi din care, în final, doar atât va mai ramâne. Cu mâhnire am regăsit culele din Gorj, de care ne leagă anteriorul album (Cule. Case boiereşti fortificate din România, Igloo 2006), în stare şi mai avansată de stricăciune decât le-am lăsat în urmă cu sase ani. Ani de ploi, de ruinare, de nepăsare.( ...)
A rezultat o arhivă destul de consistentă, dar necuprinzătoare, în care casele au fost aşezate pe numere şi după numele proprietarilor, am adunat poveşti şi tristeţi, am mâncat multe dude, albe, negre, mov şi maronii, căci dacă bisericile de lemn le zăream în spatele pâlcului de brazi, pe case le-am găsit statornic sub umbra duzilor şi am decis că detaliul ne va fi din nou îndrumar prin locuinţele şi gospodăriile olteneşti."

Albumul păstrează conceptul editorial al precedentului album si este structurat pe doua sectiuni. "În afară" trateaza exteriorul casei, gospodaria cu toate averile sale, ori satul din care face parte. Capitolele descriu prin detalii de arhitectura şi locuire - casa, poarta, pridvorul, acareturile si pimnita din deal. "Înăuntru", alt capitol, înseamnă vatra, odaia frumoasa si de locuit, dar si interiorul podului, pivnitei si al atenanţelor.

Albumul se incheie cu capitolul "Părăsite, surpate, pocite" care infatiseaza fara cuvinte mostre de patrimoniu aflat la limita degrădării.

Aflăm multe lucruri. Jargonul constructiv numeşte aproape fiecare element al casei prin părţi ale corpului omenesc sau prin vieţuitoare din ogradă şi din pădure - căţeii, încheierea la capăt a pereţilor, caii, capeteler din afară ale cosoroabei, căpriorii, bârnele încrucişate ale acoperişului, urşii, grinzile groase ale temeliei, călcâiul de piatră, geana podului, creştetul acoperişului, fruntea pridvorului, ochiul ferestrei; căpriorii sunt ţinuţi de capre; culmea pe care se înşiruie scîndurile încrucişate ale acoperişului este măgarul casei; învelitoarea de şiţă aşezată peste acest şir de animale mici şi mari urcă pe dinafara prispei în patru ape pentru a încheia vârful cu o suită de ciocârlani. Accesorii gospodăreşti - grajduri, coteţe, cocini, coşare, hambare, pătule, şure, pătuiage, sopruri, pivniţe, celare. Accesorii care reflectă trebuinţele unei gospădării - scuteală, polată, umblătoare, fântână, focar, cunie.

Un album admirabil.

*) Luiza Zamora, Şerban Bonciocat - Piatră/Stone. Case tradiţionale din Nordul Olteniei/ Traditional Houses of Northern Oltenia

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 15.02.2013

 
Cuvinte cheie:
Case tradiţionale
, Nordul Olteniei
, Luiza Zamora
, Şerban Bonciocat
, fotografii

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

zf.ro
Închide