O constatare tristă:
…din totalul caselor înscrise în „Lista monumentelor istorice”, pentru un număr foarte mic (nu ştiu dacă din două cifre) este menţionat numele proprietarilor, al celor care au iniţiat construcţia sau a locuit-o o perioadă mai îndelungată, între ei, cum s-a putut constata în cuprinsul acestei rubrici, o serie de personalităţi ale vieţii politice, economice, sociale, culturale. Reamintim că această listă, actualizată periodic de către Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (ultima versiune datând din 2010), conţine obiective considerate ca aparţinând Patrimoniului cultural al României, între care, în capitolul „Monumentelor de arhitectură”, se află şi cele aparţinând arhitecturii civile, desemnate cu termenul generic de „case”.
În ceea ce ne priveşte, am încercat să completăm, prin investigaţii personale, datele cuprinse în „Lista monumentelor istorice”, reuşind să identificăm circa 200 de „case” de diferite categorii, care au aparţinut unor personalităţi ale diferitelor perioade, ceea ce, să o recunoaştem, este puţin dacă avem în vedere că în Bucureşti se află 2.650 de asemenea obiective, între care imobilele ocupă un loc important.
Aşadar, se poate spune că „petele albe” de pe harta caselor Bucureştilor persistă, ceea ce face ca ele să se regăsească şi în istoria oraşului. Desigur, există cauze obiective pentru această nedorită lacună, între care lipsa de informaţii (documente) oficiale, multe dintre ele incomplete, dar şi distruse în împrejurări istorice vitrege, dar sunt convins că totuşi identificarea lor mai este încă posibilă, desigur prin demersurile unor organe specializate, în primul rând Universitatea de arhitectură, care deja este preocupată de rezolvarea acestei probleme, dar şi prin contribuţia unor persoane, care îşi iubesc Capitala şi pot fi posesoare a unor informaţii inedite, astfel încât cei care au meritul de a fi îmbogăţit patrimoniul arhitectural al Capitalei să nu rămână „anonimi”…
„Necunoscuţi”?
În afara imobilelor care au aparţinut sau au fost locuite de personalităţi din diferite domenii, pe „Lista Monumentelor Istorice” se află şi alte case ai căror proprietari sunt persoane mai puţin cunoscute sau ale căror nume nu au rămas în memoria documentelor sau în aceea colectivă ori pe care investigaţiile nu le-au putut identifica decât parţial, până în momentul de faţă.
Pentru a ilustra acest fapt am ales două exemple dintre cele mai reprezentative ale Capitalei: o arteră importantă (Calea Griviţei) şi una dintre cele mai vechi străzi ale Bucureştilor (Strada Franceză).
În ceea ce priveşte Calea Griviţei, veche arteră a Bucureştilor sub denumirea de Drumul Târgoviştei, „botezată” astfel în 1878, după Războiul de independenţă, aceasta a cunoscut, începând din anii 1880, o intensă activitate constructivă, apărând un şir neîntrerupt de prăvălii, localuri, hoteluri, clădirea Gării de nord, dar şi numeroase imobile de locuit, multe dintre ele cu reale calităţi arhitectonice, ceea ce a făcut ca, pe segmentul cuprins între Calea Victoriei şi Gara de Nord, să se afle peste 53 de clădiri clasate ca monumente istorice, majoritatea construite la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor. Cu titlu exemplificativ, ne vom referi doar la câteva dintre acestea.
- Casele Lespezeanu, Calea Griviţei nr. 52, 54, 1889
Maria Obedenaru şi Sabinica Lespezeanu, probabil persoane cu importante resurse materiale, îl angajează pe arhitectul constructor Ion Poteca, ajutor al Şefului Serviciului Alinieri la Primăria Capitalei, proiectantul clădirii sălii de şedinţe a Academiei Române, pentru a le construi două case. Deşi aparent ele au stiluri diferite, arhitectura lor se caracterizează prin elemente ornamentale simple şi influenţe neoclasice. La cea de la nr. 54, caracteristică este intrarea cu coloane compozite şi pilaştrii. Scara imobilului a fost una dintre cele mai frumoase ale Bucureştilor, motiv pentru care imobilul a apărut în pelicula „Două loturi”, după nuvela lui Caragiale. Soarta celor două case a fost diferită: în timp ce imobilul de la nr. 54 a fost renovat, celălalt a rămas în „aşteptare”, aflându-se într-o accentuată stare de degradare…
- Casa Th. Georgescu, Calea Griviţei, nr. 55-57, 1884
Stil eclectic, cu elemente de factură romantică, după planurile arhitectului I.D. Berindei.
- Casa Elsner, Calea Griviţei nr. 48, sf. sec. XIX
O altă stradă pe care se află de asemenea o serie de imobile care, fără să fi aparţinut unor personalităţi, au fost incluse, datorită calităţilor lor arhitectonice, pe Lista Monumentelor Istorice, este Strada Franceză. În afară de Complexul Curtea Veche, pe această stradă se află 21 de clădiri incluse pe această listă („Ansamblul de arhitectură Strada Franceză sfârşitul secolului XIX”), despre care aflăm şi din investigaţiile Silviei Colfescu.
- Casa „Madame Filipov”, str. Franceză nr. 8, sf. sec. XIX
Faţada imobilului are o ornamentaţie de stil neoclasic cu elemente neobaroce, cu pilaştri şi un balcon cu o frumoasă feronerie. În momentul de faţă, la parterul casei, se află un restaurant.
- Casa Ressel, str. Franceză nr. 10, sf. sec. XIX
- Casa M. Russu, str. Franceză nr. 18, 1892
Pe faţada imobilului se află numeroase ornamente în diferite stiluri.
- Casa Sigmund Prager, str. Franceză nr. 22, sec. XIX
Proprietarul făcea parte dintr-o familie activă în domeniul meşteşugurilor. Faţada este în stil eclectic cu elemente de neorenaştere franceză şi de neobaroc. În momentul de faţă, aici se fală sediul Universităţii eclogice.
- Casă str. Franceză nr. 14, sec. XIX
Nu se mai ştie cine a fost proprietarul acestui imobil, dar pe faţada sa este fixată o placă memorială care aminteşte că aici s-a născut, în 1869, Iulia Haşdeu, părinţii săi locuind aici în calitate de chiriaşi.
Fotografiile de actualitate aparţin autorului
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
