Doua dintre cladirile publice ale sfarsitului de secol XIX, sunt mentionate in orice ghid, album sau circuit turistic al Bucurestilor. Aceste monumente de arhitectura au o bogatie ornamentala specifica arhitecturii edificiilor publice la sfarsitul acelui secol. Regasim acelasi autor, arhitectul francez Cassien Bernard. Putini stiu si despre realizarile sale din Franta.
Prima dintre cladirile bucurestene legate de numele lui Cassien Bernard, amplasata in zona istorica, este Palatul vechi al Bancii Nationale a Romaniei. Ion Mincu spunea elevilor sai din Scoala de Arhitectura ca "este cea mai frumoasa cladire din Bucuresti", iar arhitectul Toma Socolescu mentiona (in "Fresca arhitectilor care au lucrat in Romania. 1800-1925") ca: "este o fericire ca in Bucurestiul nostru asa de rau construit, putem avea privelistea unei cladiri atat de reusite si care ar face cinste oricareia din marile capitale ale apusului.(...)Nimic banal sau monoton si totul intr-o perfecta armonie clasica."
Intocmirea primelor schite ale cladirii a fost comandata de conducerea bancii, la inceputul anului 1882, arhitectilor francezi Cassien Bernard si Albert Galleron. Documentele din epoca nu mentioneaza motivele pentru care au fost alesi cei doi arhitecti. Acestia au fost contactati direct la Paris si este posibil ca numele celor doi sa fi fost sugerate de Ion Campineanu, guvernator al Bancii intre 1881-1882. Se presupune ca ante-proiectul a fost realizat la Paris. In sedinta consiliului de administratie din 16 septembrie 1882 sunt analizate variantele de proiect pentru Palatul Bancii Nationale, fiind aprobata varianta in care fatada principala a cladirii este orientata spre strada Lipscani. Palatul Bancii va fi ridicat intre anii 1884 -1890.
A doua cladire monument executata de Cassien Bernard in Bucuresti este Scoala Nationala de Poduri si Sosele - Institutul Politehnic. Proiectata in anul 1884, va fi ridicata intre anii 1885-1886. Amplasata intre strazile Grivita si Polizu, pe un teren cumparat de directorul scolii, inginerul G.I. Duca (deoarece este "in apropiere de Gara de Nord, unde elevii pot vizita cu facilitate atelierul si alte instalatiuni"), cladirea va fi propusa ca tema arhitectului Lecomte du Nouy si, la recomandarea aceluia, lui Cassien Bernard. G.I. Duca dorea "a insarcina cu redactarea planurilor pe un arhitect care ar fi dat probe incontestabile de stiinta si talent". In anul 1884, Guvernul si Ministerul Lucrarilor Publice, "recunoscand valabilitatea staruintelor Directiei scolii", au prezentat corpurilor legiuitoare un proiect de lege insotit de o cerere de credit de 800.000 lei pentru a "se dota scoala cu local propriu". Proiectul a fost aprobat prin Decretul nr. 1750 din 5 iunie 1884.
Celor doua cladiri proiectate de Cassien Bernard li se vede usor provenienta stilistica, in ciuda adaptarii la spiritul arhitecturii bucurestene. Ea este de cautat la Ecole des Beaux Arts, printre ai carei elevi s-a numarat Cassien Bernard, intre octombrie 1869 si august 1876.
Cassien Bernard s-a nascut in Le Mure, departamentul Isère care avea sa-i acorde o bursa de studii. Din dosarul personal de la Archives Nationales aflam cu exactitate numele intreg al arhitectului - Marie Joseph Cassien Bernard - precum si data sa de nastere - 14 octombrie 1848. A obtinut premiul al doilea Grand Prix de Rome in 1876 (a fost logist la Grand Prix de Rome, cu certificat de capacitate, deci fara diploma) si a participat la numeroase saloane si concursuri de arhitectura. A primit de asemenea a doua medalie la salonul artistilor francezi in 1881 si premiul al II-lea la concursul pentru Expozitia Universala din 1889. Tanarul era elevul lui Charles-Auguste Questel si al lui Jean-Louis Pascal, profesori venerabili ai scolii de Arte Frumoase din Paris, pe care ii intalnim si in juriul examenului de diploma al lui Ion Mincu (prezidat de Quesel, la 26 decembrie 1883). Sub conducerea lui Questel, Cassien Bernard a lucrat la restaurarea castelului Versailles. Questel si Pascal reprezentau, prin excelenta, eclectismul in varianta "Beaux Arts", iar Cassien Bernard s-a dovedit un emul fidel al maestrilor sai. A proiectat sau a participat la realizarea mai multor monumente importante din Franta.
In 1878 Cassien Bernard a fost numit inspector adjunct pentru constructia cladirii operei din Paris. I-a succedat, 20 de ani mai tarziu, lui Charles Garnier ca arhitect al edificiului. Dupa modelul palatului Operei din Paris, a realizat Teatrul din Montpellier-Opera de Comedie. Inaugurata in 1888, cladirea are o forma paralelipipedica si cuprinde o sala de concert de 350 de locuri. Fatada a fost ornata cu trei deschideri decorate cu vitralii grandioase, iesind in consola peste cele trei mari usi si un mare pavaj si marginite cu o balustrada decorata cu patru statui reprezentand Cantul, Poezia, Tragedia si Comedia, care erau incununate de un orologiu monumental. Sculpturile au fost realizate de Antonin Injalbert (1845-1933). Alti patru sculptori - Auguste Baussan, Alfred Avinaud, Arthur Jullian si Razmond Coste - au decorat marele si micul vestibul si cele patru fatade principale.
In 1897, Cassien Berbard si Gaston Cousin au stabilit planurile "podului Alexandru al III-lea", ansamblu urban monumental ce leaga Champs Elysées de esplanada Palais des Invalides. In intregime metalic, podul a fost unul dintre primele edificii "prefabricate". Constructia este o capodopera a ingineriei secolului XIX, constand intr-un arc de otel peste Sena, cu o singura deschidere de 107 m incluzand trei puncte de articulare, 40 m latime si o inaltime de 6 m. A fost construit cu o inaltime cat mai mica, cat mai aproape de fluviu, pentru ca centrul de greutate sa fie cat mai jos. Traversarea Senei se face fara puncte de sprijin intermediare. La extremitati, se sprijina pe doi piloni de piatra. Pe pilonul de pe malul drept in aval, se poate citi: "14 aprilie 1900. Emile Loubet, presedintele Republicii Franceze, a deschis Expozitia Mondiala si a inaugurat podul Alexandru III." Este cel mai frumos pod al Parisului, reprezentativ pentru arta decorativa si arhitectura exuberanta a celei de-a III-a republici, in stil Art Nouveau, decorat pe toata lungimea sa cu elemente de fonta ce aveau si rol de contragreutate, cu felinare, heruvimi, nimfe si cai inaripati la ambele capete. Arhitectii au proiectat la fiecare unghi de curbura cate un pilon cu coloane pe care odihnea un pegas in bronz aurit. Ghirlandele de flori marine suspendate sub cornisa permiteau echilibrarea ansamblului. Marile chei de bolta, ornate cu decoratii din cupru, simbolizau alianta franco-rusa. Stilul podului este in consonanta cu Grand Palais, spre care duce, pe malul stang.
Tot impreuna cu arhitectul Cousin, Cassien Bernard a elaborat proiectul pentru Expozitia universala din 1900. Ei propuneau vopsirea in auriu a Turnului Eiffel si luminarea cu cordoane de lumina care sa-i contureze silueta.
In 1903 se punea problema accesului la statiile de metrou ce deserveau Piata Operei din Paris, intelectualii epocii protestand impotriva planurilor propuse de Hector Guimard (reprezentant major al stilului Art Nouveau, el este cel care a desenat, intre 1899 si 1902, intrarile din sticla si fonta ale Metrolui parizian, vizibile si astazi). Pentru a calma spiritele, Compania metroului parizian i-a incredintat lui Cassien Bernard realizarea proiectului. Acesta a propus o balustrada de piatra in stil neoclasic care a atras adeziunea unanima, desi genul de accese tratate foarte simplu nu entuziasma in mod curent. In 1904, dupa proiectul lui Cassien Bernard au fost realizate accese si la alte statii de metrou pentru a pastra o unitate de ansamblu si a fi in consonanta cu arhitectura marilor bulevarde precum Champs Elysees sau Republicii.
Cassien Bernard a mai proiectat o cadire bancara reprezentativa, de mare amploare, la Paris. In octombrie 1906, Societatea imobiliara Lafayette propunea Bancii Franco - Elvetiene construirea unui imobil pe terenul ce-l detinea. Au fost desemnati arhitectii Charles Friese, arhitectul bancii, si Joseph Cassien Bernard, arhitectul Societatii imobiliare, pentru a elabora planurile si studiile necesare realizarii noii constructii. Lucrarile la noul sediu, amplasat in unghiul dintre strazile Pillet - Will si La Fayette au inceput in ianuarie 1907. Arhitectii au speculat la maximum amplasamentul atat in conformarea planului, cat si a fatadelor. Intersectia in unghi ascutit a celor doua strazi scotea in evidenta cladirea. In acel unghi ascutit a fost amplasat accesul principal, printr-un portic cu bolta, ornat la exterior cu basoreliefuri mascaron sculptate si gravate cu numele bancii. Sectiunea transversala evidentiaza sapte etaje completate de trei niveluri in subsol realizate pe structura metalica.
Joseph - Marie Cassien Bernard a murit in 2 februarie 1926 la Esconat, in Gironde.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
