Romanul marelui scriitor palestiniano-irakian, JabraIbrahim Jabra, Al-ġuraf al-'uhrā, tradus înlimba română, sub titlul Celelalte camere, de către uncolectiv format din R. Al-Haddad, C. Anton, R. Bălan, D. Budulan,A. Cozma, A. Dumitrescu, G. Nicoarea, A. Stancu, I. Tătaru şi D.Zeriri, de la Masteratul Traducerea Textului Arab Literar,promoţia 2010, sub îndrumarea profesorului George Grigore, a apărutde curând la editura ieşeană Ars Longa, în colecţiaAlif.
Avem de-a face cu un roman care a constituit, fără nici oîndoială, o operă de pionierat pe piaţa culturală arabă,reprezentând o abordare cu totul inedită a identităţiipalestiniene.
Jabra Ibrahim Jabra a creat în cartea sa, Celelaltecamere, atmosfera trăită de diasporapalestiniană, cu toate spaimele şi angoasele sale, fără a menţionaîn mod expres acest lucru, precum Mahmud Darwish, care vorbea înmulte dintre poemele sale de frumuseţea Palestinei, fără să oamintească ca atare. Într-o lume plină de agresivitate, Jabra nupune accentul pe violenţa fizică, ci pe chinul lăuntric al celui ceîncearcă să supravieţuiască departe de locurile sale natale,departe de cei dragi lui, îmbrăcând fel de fel de identităţi, carenu i se potrivesc şi care nu fac decât să-l ducă la alienare.Sentimentul cel mai puternic pe care îl trăieşti citind acest romaneste acela al înfângerii sufleteşti, al traumelor adânci, provocatede un conflict manifestat cu precădere în interior.
Romanul este prefaţat de o veche poveste arabă, plină de tâlc,care este cheia lecturării şi înţelegerii şuvoiului halucinant defapte care se va declanşa încă de la prima pagină a romanului. Estevorba despre un prinţ care, îndrăgostit de o femeie din popor, seînsoară cu ea şi îi dăruieşte un palat cu patruzeci de camere, dincare nu putea folosi decât treizeci şi nouă.
Când prinţul pleacă, împreună cu alaiul, de la palat, prinţesanu rezistă tentaţiei şi intră în cea de-a patruzecea cameră, care-iera interzisă. Acolo află o înlănţuire de alte camere şi aude ovoce care-i spune să se întoarcă degrabă, sfat la care prinţesa nuia seamă.
Acest basm arab atenţionează, într-o formă pilduitoare, asuprapericolului sondării subconştientului, căci odată pornită aceastăaventură, această rătăcire în labirintul astfel deschis, ea nu setermină decât cu anihilarea victimei, precum în labirintulMinotaurului din Creta. Jabra Ibrahim Jabra îşi trimite personajeleîntr-o călătorie în căutarea propriei identităţi, în absolut,dincolo de spaţiu şi timp. Este vorba, de fapt, de avatarurilepalestinianului obişnuit, care şi-a pierdut identitateaindividuală, printre atâtea alte idendităţi pe care este nevoit săle adopte pentru a putea rezista în mediile, de cele mai multe oriostile, în care trebuie să-şi ducă viaţa. În acest sens, personajulprincipal, Nimr 'Ulwan, alias 'Adil At-Tibi, se identifică,rând pe rând, cu alte personaje întâlnite în cale, în căutareadisperată de a se ancora într-o realitate materială: DoctorulFakhri Hasan Mansur, absolvent magna cum laude alUniversităţii din Edinburgh, inginerul practicant Hafidh Muwaffaq,Ahmad al-Haşim, adjunct şef de Direcţie, profesorul Ali Husayn Ali,de la liceul Raşid, Muhsin Hantuş Aş-Şumli, antreprenor deconstrucţii. Mai mult decât atât, chiar personalitatea sa estescindată în două, amintind deIl viscontedimezzato (Viconteleînjumătăţit), al lui Italo Calvino, al cărui trupeste împărţit într-o jumătate bună şi una rea. În cazul lui Nimr'Ulwan, împăcarea celor două părţi contrarii ale sufletuluise poate face doar prin poezie, ca expresie înaltă a iubirii,singura forţă dătătoare de sens în această lume: "Nu ascund faptulcă cele mai multe versuri sunt de dragoste, cu toate că oaspetelenostru, după câte ştiu, nu scrie poezie. S-ar putea ca aceasta săfie o încercare a sinelui de a se împăca cu el însuşi, împăcareafiarei cu îngerul, a visului cu realitatea, împăcarea imposibiluluicu posibilul. Dacă am da glas acum celor emanate din minteaprietenului nostru întins aici, doctorul Nimr 'Ulwan, am găsi căeste cu totul în contradicţie cu felul de a gândi al substitutuluisău ce stă în picioare aici..."
Tema romanului lui Jabra este, aşadar, pierderea identităţiiculturale. O temă sugerată în mod simbolic prin secvenţele deînceput, în care eroul principal, confuz, se regăseşte într-o piaţămare a unui oraş golit de oameni şi de sens, care în mod sigur esteoraşul său, dar a cărui identitate nu este dezvăluită: "Spaţiulimens era pustiu, părăsit, uitat de Dumnezeu şi de oameni, ca şicum în oraş nu a mai rămas cine să se mai mişte, să meargă sau săiubească. Ca şi cum o ciumă l-ar fi năpădit şi nu a cruţat penimeni.". Dialogul pe care îl are cu un grup de oameni, aflaţiîntr-un camion, este cât se poate de elocvent pentru ceea ce vaurma, când nimeni nu poate identifica pe nimeni, nici chiar pe elînsuşi.
Lectura acestui roman m-a captivat încă de la primele rânduri.Antrenat de vârtejul ameţitor al evenimentelor, în care te laşiprins fără de voie, am ajuns la final cu sufletul la gură. Abiaatunci, când am închis cartea, aşa cum mi s-a întâmplat şi dupăvizionarea filmului Călăuza,al lui Andrei Tarkovski, m-acopleşit grozăvia celor citite, impresionat de modul în care undestin nedrept striveşte cu atâta uşurinţă sufletele unoroameni.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
