Ziarul de Duminică

Chef in vremea ciumei

Chef in vremea ciumei

Tabloul Dans macabru de Bernt Norke, comandat dupa epidemia de ciuma din mijlocul secolului al XIV-lea, pictat la 1463. Se gaseste in biserica Sfanta Maria din Lubeck, Germania

04.04.2008, 19:37 121

Fenomenul de contagiune in masa este exemplificat de regula de autorii studiilor despre efectele mass-media sau psihologia multimilor printr-un caz clasic: intri intr-o incapere unde exista mai multe persoane care rad in hohote in urma unui banc spus si, fara ca tu sa fi auzit poanta, incepi sa razi la randul tau molipsitor. Se numeste reactie circulara si are efecte pozitive sau negative.

Originile "reactiei circulare" sunt de asemenea exemplificate cu o intamplare clasica, de data aceasta una de cosmar. In cartea sa Panica in masa si zvonurile, cercetatorul rus A.P. Nazaretean vorbeste despre un fenomen de masa din vremea mortii negre a secolului al XIV-lea, cand mai bine de 20 de milioane de vieti au fost curmate de ciuma. Oamenii obisnuiau sa se roage pana la istovire, sa mearga la biserica si sa sarute la nesfarsit crucile, implorand mila Domnului. "In toiul acestei nenorociri, a venit Ziua Sfantului Vitta, care se praznuia intotdeauna prin dansuri si ospete populare. Deosebit de impetuos era sarbatorita aceasta zi in Italia. Sleiti de puteri si disperati, oamenii se imbatau si incepeau sa danseze ritmic pana ajungeau intr-o stare de isterie si, nemaiputand sa se opreasca, cadeau morti. Veselia macabra si molipsitoare se transmitea de la un cartier la altul, de la sat la sat, lasand in urma sa corpuri omenesti fara suflare", spune autorul in cartea sa. Este uimitor exemplul si, desigur literaturizat, fiind fixat extraordinar de A.S. Puskin in Chef in timpul ciumei. De fapt, incidentul a existat intr-adevar in istorie, dar putin modificat. Preocupati de restabilirea adevarului au fost atat sociologii sau specialistii mass-media, cat si cercetatorii medici. "Dansul sfantului Vitta (sau al sfantului Guy)" este o cunoscuta afectiune neurologica, care atinge copiii intre 8 si 10 ani, caracterizata prin miscari involuntare, bruste si haotice ale membrelor si diverselor parti ale corpului. Folclorul care circula pe seama acestui fenomen este insa fabulos si se impleteste foarte complicat cu credintele religioase si cu remediile medicale pseudostiintifice ale Evului Mediu.
Legenda spune ca boala a fost observata pentru prima data in secolul al XIV-lea, in preajma zilei Sfantului Ioan si se manifesta printr-o stare febrila si de angoasa a pacientilor, care asteptau sarbatoarea ca sa mearga la biserica (una dedicata sfantului), unde, insotiti de muzicieni, incepeau sa danseze rugandu-l pe sfant sa-i crute de suferinta interioara, ajungand astfel sa se epuizeze. Sfantul Guy a fost un copil martirizat in Sicilia la varsta de 12 ani pentru ca nu voia sa adore anumiti idoli impusi. Tatal lui obisnuia sa-l bata peste maini pentru ca nu voia sa creada in ceea ce credea el si sa-l inchida in camera ca pedeapsa. Guvernatorul l-a chemat la el si a pus sa fie batut inca o data cu batul, dar cel atins de paralizie a fost insusi guvernatorul, care nu si-a mai putut folosi mainile. Totusi, copilul l-a iertat, rugandu-l pe Dumnezeu sa-i redea guvernatorului puterea mainilor. Cat despre Sfantul Vitta, el s-a nascut in anul 303 la Lucania, in sudul Italiei, si istoriile hagiografice spun ca, inainte de a muri, el l-ar fi implorat pe Dumnezeu sa-i scuteasca de toate afectiunile epileptice si convulsive pe cei care aveau sa-i comemoreze moartea. Astfel, el a devenit si un simbol al luptei antipagane, fiind sarbatorit in Italia, Franta si Germania, o catedrala din Praga purtand si astazi numele sau. Alaturi de alti sfinti, Sfantul Vitta (in varianta franceza, Sfantul Guy) este implorat si astazi sa aduca alinare bolnavilor. Trebuie mentionat totusi ca istoriile religioase ale celor doi sfinti uneori sunt neclare sau se suprapun.
Inutil sa spunem ca medicina are alta varianta. Pentru medici, aceasta afectiune este o forma de dementa, survenita in urma unei infectii cu un streptococ si se manifesta prin miscari involuntare care la randul lor regreseaza la administrarea de medicamente neuroleptice. Cat despre nevoia de a dansa, daca ea s-a manifestat in Evul Mediu, medicina are explicatia ca era o forma curativa, o incercare de a invinge boala ca rezultat al credintelor, ci nu o forma de manifestare a ei! Bolnavul atins de boala Sfantului Guy era convins ca sfantul il va mantui daca se va ruga lui si intra intr-o forma de transa, dansurile de posesiune fiind foarte practicate in acea vreme, unii cercetatori (Claire Biquard de la E.H.E.S.S, Franta, G. Lapassade in Les rites de possession, Paris, 1997, G. Rouget, La musique et la transe, Paris, Gallimard, 1990, Jean Schenck) gasesc chiar similitudini intre acest dans si... tarantella italiana sau dansurile ritualice africane.
"Reactia circulara" in termenii cercetarii mass-media se refera la contagiunea reciproca a unor emotii de la unele persoane la altele, cu anihilarea controlului rational si a bunului-simt. Intr-un cuvant, omul (sau animalul) se comporta "ca ceilalti" din ceea ce se cheama "spirit de turma", iar acesta poate lua forme extreme, nevrotice sau ultraviolente, pentru ca fenomenul produce o regresie evolutionala: oricat de culti si educati ar fi, oamenii reactioneaza prin contaminare, activand straturile cele mai putin evoluate ale psihicului. Atata vreme cat are efecte pozitive (de mobilizare, de certificare a apartenentei), putem vorbi de efecte de grup normale, daca insa aceasta cota a normalitatii este depasita, vorbim de gloata si de efecte irationale.


Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO