CICA NISTE SCRIITORI.../ La Prut

10 mar 2010 Autor: Alex. Stefanescu

Tata, originar din Herţa, a făcut armata la marină, pe Dunăre, unde l-a prins şi războiul. In 1945, când Herţa a intrat, in mod absurd, in componenţa URSS, el nu s-a mai intors acasă, ci a rămas pe teritoriul pe care România reuşise să şi-l păstreze.

Din acel moment, nu i s-a mai dat voie niciodată să-şi viziteze părinţii. Ii era dor de ei, de casa in care se născuse, de grădina cu mulţi pomi, de fântâna cu apă limpede şi rece, al cărei gust şi-l amintea. După mult timp, prin anii '60, când eu eram elev de liceu, a organizat, intr-un mod complicat, prin scrisori, prin mesaje transmise cu ajutorul unor cunoscuţi, o intrevedere de ladistanţă cu tatăl său. Mai exact, el urma să se afle, la o oră dinainte stabilită, pe un mal al Prutului, iar tatăl lui - pe celălalt mal. M-a luat şi pe mine la acea neobişnuită intrevedere.

Tatăl meu şi cu mine eram neinsoţiţi de alte persoane. Grănicerii de pe malul românesc, inţelegători, hotărâseră totuşi că nu e bine să se afişeze cu noi. In schimb, tatăl tatălui meu, care venise cu greu din Ucraina in Republica Moldova pentru această intâlnire, se afla sub supravegherea a doi militari inarmaţi.

Intre tată şi fiu era o distanţă mare, de peste 50 de metri, poate chiar 70, nu reuşesc să-mi amintesc exact. Discuţia dintre ei, stranie, un deznădăjduit schimb de strigăte, nu avea un subiect anume, ci era un fel de imbrăţişare prin cuvinte. După un timp, tata i-a explicat tatălui lui că eu sunt fiul lui cel mai mare. Eu mi-am ridicat mâna şi am fluturat-o cu aparentă voioşie, dar in momentul acela plângeam.

In scurtă vreme, intrevederea a luat sfârşit. Cu indemnuri rostite autoritar, in limba rusă, militarii de peste Prut l-au convins pe tatăl tatălui meu să părăsească locul. Eu şi tatăl meu am rămas neclintiţi şi multă vreme i-am făcut semne de despărţire bătrânului care se indepărta.

P.S. Ajuns el insuşi bătrân, tata ne-a rugat pe noi, cei trei fii ai săi, ca după moarte să-l incinerăm, iar cenuşa să i-o aruncăm in Prut. Asta am şi făcut. Am mers cu maşina toţi trei, cu urna funerară, până la Prut, am găsit, şi de această dată, inţelegere la grănicerii români şi am coborât de pe şosea, pe jos, până aproape de apă. In timpul acesta, un ofiţer român a vorbit la telefon cu colegii săi de dincolo de râu, ca să-i convingă să nu indrepte arma spre noi.

Am golit conţinutul urnei in Prut, dar numai o parte din cenuşă a ajuns in apă. Cealaltă, din cauza vântului care s-a stârnit din senin, ni s-a aşezat pe haine, pe mâini şi pe feţe. M-am gândit că tata nu voia să se despartă cu totul de noi.

Anunţ

Alex. Ştefănescu nu mai lucrează la "România literară". Noua sa adresă poştală este: Bucureşti, O.P. 22, C.P. 22. Cea electronică rămâne alex2108145@yahoo.com.

ALEX. STEFANESCU. Critic si istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Nascut la 6 noiembrie 1947. Autor a 15 carti, dintre care a avut un mare ecou "Istoria literaturii romane contemporane. 1941-2000", aparuta in 2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro si contra, a fost rasplatita cu Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei). Emisiunea "Un metru cub de cultura" difuzata de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar alta emisiune, "Istoria literaturii romane contemporane povestita de Alex. Stefanescu" - Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine