Încă o colecţie a fost lansată spre sfârşitul anului trecut de Editura Litera – Clasici moderni. Colecţia adună laolaltă scriitori moderni ale căror opere au devenit deja repere clasice, dar şi autori contemporani a căror valoare literară le prefigurează statutul de „clasici.“ Cele mai importante, mai provocatoare, mai emoţionante, mai revoluţionare opere din ultimii 125 de ani – cărţi care vor continua să fie citite de la o generaţie la alta.
Alice Munro – Prea multă fericire
Câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2013, este prima carte din colecţie. Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete şi încordări interioare indescifrabile din exterior. Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, şocuri, dezamăgiri, revelaţii neplăcute despre propriul caracter şi totuşi merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieţii. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi aşteaptă.
Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta
Despre capodopera lui Mihail Bulgakov, a doua carte din colecţie, Serghei Ermolinski afirma: „Diabolică păpuşă rusească, cu numeroase faţete care se îmbină perfect, Maestrul şi Margareta nu încetează să-i sfideze şi să-i încânte pe critici. […] Scoateţi primul capac al păpuşii şi vă veţi trezi cu 2.000 de ani în urmă, din Moscova la Ierusalim.“
Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Grey
Este cea de-a treia carte din colecţie. „Fireşte, o mare operă de artă răspunde multor întrebări, dar ridică în mod inevitabil tot atât de multe. De aceea [Portretul lui Dorian Gray] rămâne o operă clasică, o carte la care se întoarce fiecare generaţie.“ Washington Post
Elizabeth Strout – Olive Kitteridge
O carte despre pierdere, despre neputinţa de a stabili sau a reînnoda legăturile sufleteşti cu cei apropiaţi, dar şi despre speranţă şi reînnoire. Ceea ce înseninează existenţa dureros de confuză, uneori lipsită de sens a personajelor sunt clipele fugare în care aceştia înţeleg că viaţa vibrează totuşi de frumuseţe şi că merită a fi trăită. Romanul a obţinut Premiul Pulitzer pentru ficţiune în 2009.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
