Ziarul de Duminică

Comunismul în benzi desenate/ de Alex Goldiş

Comunismul în benzi desenate/ de Alex Goldiş

Autor: Alexandru - Vasile Goldis

18.11.2010, 23:42 240

La capitolul "cele mai aşteptate cărţi ale literaturii actuale"trebuie trecut, cu siguranţă, noul roman al lui Ioan Groşan*,promis încă dintr-un "Echinox" de acum trei decenii. Cei carerăsuflă uşuraţi la ideea că suspansul a luat sfârşit au, însă, unnou prilej de angoasă, căci galopul cu sufletul la gură printrecele 300 de pagini nu se soldează decât cu amânarea finiş-ului:dezolanta sintagmă "Sfârşitul volumului I" readuce romanul, de nuchiar la startul himeric pe care-l exersează de 30 de ani încoace,măcar la o nouă etapă a incertitudinii.

Dar să lăsăm la o parte frustrările sau speculaţiile. Puţincontează, la urma urmei, dacă Groşan practică doar o savantătehnică a amânării sau chiar urmează să scrie celălalt (celelalte?)volum/e. După cum inutil e să te-ntrebi cam câte generaţii descriitori se vor mai perinda la suprafaţa literaturii române întrenoua promisiune şi onorarea ei propriu-zisă. Cert e că avem însfârşit pe masă o nouă producţie marca Groşan.

Receptarea de până acum a demonstrat că, atunci când e lăsat să sedezvolte monstruos de-a lungul câtorva decenii, orizontul deaşteptare a unei cărţi îi poate obtura cu brio realitateapropriu-zisă. "Un om din Est" a beneficiat de o critică pe cât deconsistentă, pe atât de emfatică: fie că au elogiat sau au respinsromanul, comentatorii au tins să-l citească foarte de sus,supralicitându-i programul şi intenţiile. Or, după cum arată eadeocamdată (perspectiva se va lărgi odată cu continuareaproiectului), "Un om din Est" se vrea o istorie apocrifă, din unghiparodic, a comunismului românesc. Astfel încât nu trebuie nici săne mire, nici să ne scandalizeze lejeritatea tonului sau livresculsituaţiilor. În nişte gaguri narative montate inteligent şi bineînsiropate umoristic, Ioan Groşan pune sub reflector destinul apatru tineri bântuiţi de spectrul ratării. Momentul însuşi ameninţăsă devină simbolic (tot în eventualele continuări), întrucâtacţiunea se petrece cu câteva luni înaintea Revoluţiei din1989.

Deocamdată, însă, România anilor 80 reconstituită prin lentilaGroşan e tărâmul aproape idilic al micilor escrocherii de salon şial erotismului fără limite. Toate, împachetate într-o imagistică debenzi desenate. Perioada cea mai gri a comunismului, finalul anilor80, apare, în roman, ca o lume extrem de vie şi de colorată. Lapropriu, nu doar la figurat. Căci, prin cantitatea considerabilă decomparaţii, metafore şi trimiteri livreşti - plasate, desigur, subsemnul ironiei -, scriitorul plasticizează, cum nimeni n-a făcut-opână acum, cotidianul comunist.

Nu doar culorile care ameninţă să-şi depăşească strident conturuldau impresia de cartoon (când intră în apartamentul repartizat dela Centru, un personaj "aprinde lumina stârnind reflexe roşieticepe frumosul linoleum de culoarea plămânilor de porc"), ci şidinamica bizară a obiectelor. Un animism de substanţă, contrapusparodic răcelii mortuare din ultimii ani ai totalitarismului,traversează imaginarul "Omului din Est", topind graniţele dintreverosimil şi supranatural. Lumea comunistă respiră tumultuos printoţi porii, se frământă, pulsează enigmatic. Profesorului debiologie din orăşelul Aşgnitaţ, obsedat brusc de intrarea înPartid, îi vorbesc atât exponatele din laborator sau frigiderulFram ("deschise uşa frigiderului şi imediat bătrânul Fram începu sătoarcă zgomotos, cu conştiinciozitate, ca un motan adormit cerecunoaşte mâna stăpânului"), cât şi - în momentele de graţie cândGrigore Samsaru face o faptă bună în contul Partidului -omniprezentul tablou al lui Ceauşescu: "Era o dispoziţie recentă,de sus, să nu se mai adreseze elevii profesorilor cu «domnule», orămăşiţă de formulă burgheză, ci, mai democratic, mai sănătos, cu«tovarăşe». De pe peretele din faţă, încadrat de steaguri, chipulmare, calm-surâzător al Tovarăşului, păru să-l aprobe tacit". Numai insist, majoritatea cronicarilor au semnalat savurosul pasaj încare, în mintea tânărului biolog, celula de Partid dobândeşteproporţiile geometrice ale organizării naturale în regnuri şispecii. Trebuie remarcată, în schimb, ca o trăsătură originală,tratarea politicului fără nostalgie, dar şi fără resentimente:ironia lui Groşan e atât de luxuriant-molipsitoare, încât ea devineimposibil de disociat de buna-dispoziţie însăşi.

Energiile secrete ale acestei lumi - iată morala de substrat acărţii - stau în erotismul ei generalizat. Dacă există o patrie aconcupiscenţei absolute sau un regim mai favorabil acuplărilorcelor mai fabuloase, aceasta e, cu siguranţă, România sub ceauşism.Dincolo de meseriile şi de ocupaţiile de zi cu zi, singura"vocaţie" adevărată a lui Nelu Cucerzan (zis şi Sanepidu), IuliuBorna, Willy Schuster, dar şi a tovarăşei Szekely, secretara dePartid, sau Şari-neni, proprietara văduvă, e practicarea asiduă aamorului. Un ciudat pansexualism apropie destinele acestorpersonaje, depăşind toate graniţele posibile: de vârstă, de etnieşi de clasă socială. Nu cred că există unghi din care Ioan Groşansă nu exploateze, cu multă imaginaţie şi umor caricatural,capriciile erotice ale protagoniştilor. Motivaţiile, cadrele,situaţiile şi, nu în ultimul rând, poziţiile alcătuiesc un showinegalabil care ocoleşte pornografia pentru a pluti în purăbutaforie. Întregul efect umoristic al romanului se hrăneşte dinfaptul că aceşti oameni simpli şi puerili îşi transportă în pattoate obsesiile de zi cu zi: tânărul pădurar Willy identifică unritual de vânătoare în gemetele languroase, "evocând grohăiturileunei femele de mistreţ rănite de moarte" ale lui Şari-neni, în timpce Grigore Samsaru îşi satisface nevoia de a pătrunde în Partidprin descoperirea nurilor Secretarei de Organizaţie.

Mostre foarte convingătoare atât de ars amandi, cât mai ales de arsscribendi, ne oferă prozatorul în pasajele, redactate în italice,care compun jurnalul de amor al lui Nelu Cucerzan. Profesorul şijurnalistul ratat îşi descoperă vocaţia propriu-zisă în seducţie,practicând un fel de turism erotic prin întreaga ţară. Pe cât dediverse sunt locurile de popas, pe atât de exotice - şi egal deuşuratice - sunt protagonistele poveştilor. Conştient că frumuseţeae mai cu seamă în ochii privitorului, acest neobosit Don Juan deAgnita descoperă câte o qualité maîtresse în fiecare dintre femeilefrecventate, de la frageda Annelise până la trupeşa Mariana (zisăşi Nilă, după personajul Moromeţilor), sau de la funcţionara officepână la simple muncitoare fruntaşe. Cu fiecare, însă, actul erotice o revelaţie în sine, surprinsă de prozator în veritabile mostrede orgasm scriitoricesc. Despre textilistă, Nelu îşi notează încaietul dedicat amicului scriitor cam aşa: "Era stahanovistă şi-namor. După cinci minute, patul îmi părea acel utilaj duduitor văzutîn hala de producţie, iar eu, în mâinile ei, o suveică lunecândcând într-o parte, când într-alta, înţelegi ce vreau să spun.Pauzele erau scurte, de-o ţigară, ca la locul de muncă". Virginaprilejuieşte bărbatului o stare de vinovăţie foarte plastică: "M-amextras din trupul ei ca un hoţ ieşind printr-o spărtură din OCLAlimentara". Cum ar fi putut arăta, apoi, experienţa fericituluiprotagonist cu o birocrată comunistă decât astfel: "Făcea dragostela fel cum muncea: eficient. Însă un lucru mă emoţiona: când simţeacă sunt pe cale să năvălească asupra-i spasmele voluptăţii ultime,îşi descleşta palma dreaptă de pe şoldul meu şi-şi acoperea cuantebraţul ochii, ca şi cum în dosul lor, deşi închişi, eu aş fiputut vedea cine ştie ce grozăvii impudice. Iar în pauze mă priveape sub gene în tăcere, de parcă m-ar fi evaluat. Am avut senzaţiacă mă evaluează - cum să zic? - pozitiv".

Nici acolo unde arta amantului e depăşită clar de cea a partenerei,aşa cum se întâmplă cu studenta de la Costineşti, prozatorul nu dăgreş. Dimpotrivă: "Se silea să ajungă cât mai repede la momentulsuprem pe care, simţindu-l apropiindu-se, şi-l pregătea şi-l savuradestul de ciudat, ţinându-şi respiraţia aproape un minut, până sefăcea vânătă. Într-un fel, mă obliga şi pe mine să fac acelaşilucru şi-al naibii să fiu, dragă Iuliu, dacă nu era foarteexcitant, fiindcă încetând zgomotul răsuflării noastre, însuşitimpul părea suspendat şi singur sunetul înfundat al corpurilorlovindu-se era desprins de noi - banda sonoră a unui film porno pecare o ascultam avizi, cu respiraţia tăiată. Nici măcar o singurădată în cele cinci nopţi cât am fost împreună n-am reuşit să rezistcât ea, totdeauna dădeam drumul aerului mai repede cu patru-cincisecunde. Din această submersiune în lumea tăcută a plăcerii, cumari peşti fosforescenţi lunecând greoi şi lascivi printrepicioarele albe, lungi, ea urca la suprafaţă prin două ţipete,primul foarte scurt şi ascuţit, al doilea prelung, tânguitor,crispându-i faţa şi făcând-o aproape urâtă".

S-ar putea, însă, ca aspectul de cartoon şi spilcuirea stilistică,delectabile acum, să devină deranjante în scriitura viitoare.Deocamdată, se întrevăd două căi aproape opuse de continuare aromanului: pe de o parte, latura - extrem de riscantă -senzaţionalist-textualistă (profesoraşul ratat Iuliu Borna îşi dăseama că scrierile lui de mâna a II-a schimbă consistenţarealului), pe de altă parte, dimensiunea mai vădit realistă, cufocalizarea asupra evenimentelor decisive din 89-90. Cine ştie,poate că primul roman al Revoluţiei, atât de aşteptat şi invocat,nici nu va fi o cronică gravă şi solicitantă, ci o epopeeumoristică. Tot ce se poate spune deocamdată este că, fără a fi orevelaţie, "Un om din Est" are calitatea necesară de a păstra încăîn joc proiectul lui Groşan. Nu m-aş hazarda în verdictetotalizatoare sau finale asupra unei cărţi incomplete, chiar curiscul că voi reveni asupra subiectului abia peste câtevadecenii.

*) Un om din Est, Editura Noul Scris Românesc Tracus Arte,Bucureşti, 2010, 296 p.

Alex Goldiş (n. 26 aprilie 1982, Arad) - critic şi istoricliterar, redactor al revistelor Cultura şi Vatra. Doctor înfilologie al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o tezădespre critica românească postbelică. A publicat aproximativ 150 decronici literare şi eseuri în: Cultura, Vatra, Bucureştiulcultural, Echinox, Tribuna, Steaua, Cuvântul etc. Prezent învolumele colective: Horea Poenar (coord.), Dicţionar Echinox, 2004;Ruxandra Cesereanu (coord.), România înghesuită, 2006; Sanda Cordoş(coord.), Spiritul critic la Cercul literar de la Sibiu, 2009.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO