Ziarul de Duminică

Copiii Sfântului Leontie/ de Marius Vasileanu

Copiii Sfântului Leontie/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

03.08.2012, 00:03 294

Am scris aici acum câteva săptămâni (în data de 15 iunie 2012) despre încălcări ale cutumelor bisericeşti în cazul Mănăstirii Bogdana din Rădăuţi - pe care le consider în continuare grave, căci este vorba despre modalităţile de a conserva un monument de secol XIV, probabil cea mai veche biserică zidită din Moldova, ridicată de Bogdan I, întemeietorul acestui stat. Întâmplarea face ca un voiaj făcut recent în Bucovina să mă readucă în faţa unui fapt legat de aceeaşi mănăstire. De această dată am descoperit un lucru pozitiv, despre care îmi face reală plăcere să vorbesc în cele ce urmează.

...Îmi amintesc ruşinat cum în copilăria mea, petrecută înainte de 1989, colegii aflaţi la căminul de copii erau permanent persecutaţi. Rareori aveau performanţe şcolare, iar profesorii şi noi, ceilalţi elevi, nu prea-i priveam cu înţelegere. Am avut câteva astfel de colege în şcoala generală - erau, toate, îmbrăcate la fel, tunse la fel, aveau ghiozdane şi încălţăminte identice. Ba parcă şi semănau între ele. Rareori se atingea "performanţa" de a fi tratate corect, cu naturaleţe, fie că vorbim despre profesori, fie chiar despre noi, colegii lor. Nu neapărat din răutate, erau poreclite, la grămadă, "oile"...

Cele de mai sus mi le-am amintit când zilele trecute am ajuns din nou în Bucovina natală, într-o localitate apropiată celei în care mi-am petrecut anii de şcoală primară, poposind cu ceva treabă în oraşul Rădăuţi. Chiar la intrarea în oraş, venind dinspre Suceava, pe partea dreaptă a şoselei, am descoperit un adevărat orăşel numit "Aşezământul de copii Sfântul Ierarh Leontie".

Am intrat cu stinghereală, căutând pe cineva. Am aflat astfel că aşezământul aparţine Mănăstirii Bogdana. M-a întâmpinat maica Ecaterina, una din numeroasele persoane care trebăluiesc pe-aici. Mi s-a spus ulterior că maica Ecaterina este de formaţie psiholog. Nu prea am stat de vorbă, pur şi simplu, dar, dacă tot ajunsesem întâmplător pe-aici, am cerut permisiunea să vizitez locul.

Este vorba despre un mic cartier, foarte modern, alcătuit din vreo zece vile - în cel mai propriu înţeles al cuvântului. În mijlocul acestora este o biserică de mărime medie, iar în apropiere o clopotniţă zveltă precum cele înălţate odinioară de voievozii moldoveni. O pajişte cu iarbă bine întreţinută, alei, locuri de joacă special amenajate. Sectorul administrativ conţine alte câteva clădiri mai mari pentru diverse ateliere, spaţii cu computere, o mică gospodărie agricolă.

Fiindcă aveam aparatul de fotografiat la mine, m-am apucat să fac nişte poze. Imediat m-am trezit asaltat de câţiva puşti, veseli şi puşi pe şotii. Dacă nu ai fi citit pancarta de la intrarea în aşezământ, ai fi crezut că eşti într-un parc, înconjurat de copii care nu se deosebesc prin nimic de copiii acestei lumi. N-am scăpat până nu le-am făcut mai multe fotografii, aratându-le ulterior pe ecranul aparatului electronic ce-a ieşit. Spre regretul meu, biserica era închisă în acel moment al zilei, căci era sâmbătă seara.

Întrebându-i, am aflat că sunt transportaţi cu microbuze speciale la şcolile din oraş - care pe unde învaţă. Fiecare vilă are mai multe camere, în care nu locuiesc mai mult de 3-4 copii. Prietenii mei cărora le-am făcut poze nu m-au mai slăbit: mi-au fost ghizi în micul lor orăşel. Uite, acolo este un grajd cu două vaci şi un cal, acolo sunt câţiva porci şi găini, s-a lăudat unul. În clădirea aceea avem o sală plină de computere, mi-a spus cu mândrie alt puşti. Copiii sunt de loc din Bucovina, provin din familii nevoiaşe sau cu probleme. Fiecare are povestea sa, nu tocmai veselă.

Deocamdată, familia lor este înlăuntrul Bisericii reprezentate aici de obştea monahală a Mănăstirii Bogdana, care îngrijeşte de întreaga aşezare. Fără a rosti vorbe mari, este un excelent exemplu, care confirmă că şi Biserica Ortodoxă Română (BOR) este capabilă de acte de caritate de cea mai nobilă calitate. În realitate, astfel de aşezăminte sociale bisericeşti s-au înmulţit sensibil în ultimii ani, iar BOR a fost excesiv de discretă şi, cred, neîndemânatecă în a le promova. Dar nici presa nu prea a fost generoasă cu popularizarea lor. Eleganţa şi curăţenia impecabilă a locului, inteligenţa programelor educative la care participă copiii sunt exemplare, pot concura cu oricare altele din lumea civilizată. Fiind deschis în 4 septembrie 2011, aşezământul a obţinut aprobare de a se ocupa deocamdată de 104 copii (preşcolari şi şcolari de clase I-VIII).

Finanţarea este asigurată parţial de la stat, parţial din veniturile Mănăstirii Bogdana şi, bineînţeles, din donaţii ale unor parteneri terţi (fundaţii, asociaţii, binefăcători particulari etc.). În astfel de acţiuni, Biserica este o interfaţă, un intermediar pentru activitatea caritativă: ne va convinge pe mine, pe tine să facem donaţii cu ţintă precisă. Contemplativul nu exclude iubirea aproapelui, manifestată prin faptă palpabilă. Între cele două căi, cea contemplativă şi cea făptuitoare, nu există ruptură. Biserica are suficienţi slujitori care să fie atraşi preponderent fie de una, fie de cealaltă dintre căi. Uneori de ambele.

Iar fiindcă unul din patronii acestor locuri binecuvântate este Sfântul Ierarh Leontie, ale cărui moaşte se află în oraş, uriaş duhovnic care l-a avut ucenic pe faimosul Sfântul Daniil Sihastrul, aşezământul îi poartă numele. Aceştia, deocamdată 104 la număr, sunt copiii Sfântului Leontie.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO