Până în 1992, Costel Postolache a avut o carieră de succes în geofizică şi geologie. În acel an a înfiinţat, împreună cu Valentin Nicolau, Editura Nemira. Apoi a fost, de-a lungul anilor, managerul, consultantul sau directorul unor edituri de prestigiu – Nemira, RAO, Corint, Aramis, ProGnosis, Wolters Kluwer Romania, Aspire Learning Resources (Australia), Integral. Integral a fost proiectul său personal. De la acesta începe confesiunea.
– Domnule Costel Postolache, ne întâlnim după doi ani din nou pentru un nou interviu acordat „Ziarului de duminică”. Acum doi ani aţi lansat Editura Integral, revenind în sistemul editorial după o absenţă de câţiva ani. Unde vă aflaţi azi?
– Acolo unde mi-am propus. 150 de cărţi publicate în format tipărit şi ebook, 18 colecţii pentru copii, adolescenţi, audienţă generală şi pentru specialişti, 20% din titluri publicate direct sau traduse în engleză, spaniolă, italiană şi franceză, ediţii de texte paralele publicate în română / engleză şi română / franceză, 25% dintre titluri publicate şi distribuite internaţional în format electronic, câteva bestseller-uri, multe cărţi frumoase, o marcă recunoscută şi consolidată în piaţă. Dintre cele 150 de titluri publicate, 148 sunt scrise de autori români. Am vrut să facem din Integral un fenomen editorial şi am reuşit. Prezenţa noastră la târgul Bookfest cu un stand dens, consistent şi spectaculos o confirmă.
– Puteţi prezenta Editura Integral cititorilor, care vă ştiu ori nu, în integralitatea ei, adică vorbiţi-ne despre colecţii, despre politica de marketing...
– Am semnalat deja faptul că Integral a dezvoltat un portofoliu complex incorporând aproape douăzeci de colecţii care se adresează tuturor categoriilor de cititori. Pornim de la cei mai mici cititori cu Colecţia Biblioteca Grădiniţei (un set complet compus din 10 titluri), continuăm cu preşcolarii mari şi elevii din ciclul primar (Colecţiile Nota Zece, Basm XXI – Seriile Poveşti cu tâlc, Poveşti năzdrăvane şi SuperEroi –, Colecţia de comunicare psiho-socială acasă şi la şcoală) şi ajungem la tinerii cititori din ciclul gimnazial (Cărţile Nanei, Biblioteca Altfel) şi la tinerii adulţi (Colecţiile Prospector şi Cercetaş). Cărţile adresate publicului larg sunt grupate în mai multe colecţii: Colecţia Focus (cărţi de politică, economie, societate, incluzând bestseller-ul Marea Spovedanie a brokerului fugar de Cristian Sima şi, mai nou, Jocurile Privatizării de Adrian N. Ionescu), Colecţia Librăria de Afaceri, Colecţia Parenting (Manualul mămicii Zen de Raluca Zenga), Colecţia Opere Integrale – Seria Daniel Bănulescu –, Colecţia de proză Nod (cu subseria Nodul Iubirii, în care am lansat recent volumul Poveşti de dragoste ale vedetelor de Ioana Mandache), Colecţia Phoenix (după volumele semnate de Nicolae Covaci, au apărut recente Texte pentru Phoenix de Şerban Foarţă şi – lansat la Bookfest – volumul Nebunul cu ochii închişi de Mony Bordeianu), Colecţiile Geosophia (Ştiinţele Pământului), English for Everyone (studiul avansat al limbii engleze, colecţie dezvoltată împreună cu Contemporary Literature Press, editura online a Universităţii din Bucureşti, coordonată de Lidia Vianu), Colecţiile Fusion şi Tabloid (coordonate de Dan-Silviu Boerescu), Colecţia Martor, Colecţia de poezie Himera (în care au apărut mai mult de 15 titluri, câteva dintre ele în coediţie cu Editura Vinea). La acestea se adaugă colecţiile în limba engleză, între care remarcăm colecţia Quark, coordonată de Lidia Vianu, în care au apărut cărţi de lexicografie Joyce şi de Teoria Discursului, semnate de C. George Sandulescu şi Lidia Vianu. Să nu omitem nici revistele publicate de Editura Integral, Fusion şi Almanah Junior, ambele coordonate de Dan-Silviu Boerescu, apariţii unicat în peisajul editorial românesc. Integral este singura editură de carte care a intrat în domeniul media, atât în formatul tipărit, cât şi în cel online. Şi lucrurile nu se opresc aici.
– Ştiu că nu vă place să vorbiţi despre ele, dar care au fost dificultăţile majore pe care aţi fost nevoit să le înfruntaţi în cei doi ani?
– Doar propriile limite mă pot opri să fac ceea ce mi-am propus. Integral este un proiect multimedia şi multiformat, care îşi propune să se dezvolte accelerat, cu o viteză neobişnuită pentru piaţa românească. În aceste condiţii apar decalaje supărătoare între necesităţile de finanţare şi posibilitatea de a atrage resurse.
– Care a fost succesul cel mai mare?
– Dezvoltarea unei echipe care să creadă în acest proiect. Dacă vă referiţi la titluri, Marea Spovedanie a brokerului fugar de Cristian Sima. Dar Jocurile Privatizării de Adrian N. Ionescu promite să fie un succes şi mai mare.
– Ce a înseamnă şi a însemnat Integral pentru dvs, pe plan personal? Mai aveţi viaţă personală?
– Integral este proiectul în care pun toate lucrurile pe care le-am învăţat / acumulat în 25 de ani de publishing, dar şi frustrările pe care le-am strâns în acelaşi interval de timp. Este proiectul în care acţionez fără plasă de siguranţă. Este totul sau nimic. Într-o piaţă atât de friabilă cum este cea editorială, acest proiect este o ruletă rusească.
– Cu experienţa enormă pe care o aveţi, cu cunoştinţele obţinute aici şi în străinătate, ce constataţi nou pe piaţa de carte, cu impact asupra viitorului?
– Piaţa de carte s-a schimbat, obiceiurile de lectură s-au schimbat, editorii nu s-au schimbat. De aceea spuneam cândva că editorii sunt o specie pe cale de dispariţie.
Cartea poate trece (ca format), dar nevoia de cunoaştere rămâne. Mai mult de atât, creşte cu fiecare clipă. Informaţia specializată devine, pe de o parte, din ce în ce mai accesibilă, pe de cealaltă parte, din ce în ce mai absconsă şi adresată unui număr din ce în ce mai restrâns de specialişti. Suportul se poate schimba, ceea ce şi face cu regularitate o dată la câţiva ani. Carte tipărită, dvd, ebook, mp3, mp4, ce mai urmează? Care este următorul format, care este următorul suport, care este următorul gadget pe care vom citi, asculta, simţi, pipăi, mirosi, percepe? Aproape că nu contează. Oricum va fi depăşit şi înlocuit cu altceva în câţiva ani sau în câteva luni. Poate vom ajunge să citim direct în cloud, în holograme sau vom participa la o transmisie individuală a informaţiei de la individ la individ fără mijlocirea vreunui dispozitiv. Deşi am lucrat mulţi ani pentru o editură specializată, printre altele, şi în SF, nu sunt un pasionat al acestui gen. Ceea ce scriu acum nu este SF, vorbesc de schimbări ce se vor întâmpla în deceniul în curs. Pentru cei mai mulţi dintre cititori, asta înseamnă că se va întâmpla în cursul acestei vieţi.
Cartea în sine este un produs purtător de Conţinut. Formatul ei este însă dintr-o altă epocă. Chiar şi ebookul ni se va părea în curând un produs revolut, din epoca video playerelor şi a casetofoanelor. Cum va arăta viitorul cărţii? Greu de spus. Depinde doar de tandemul Conţinut – Format. Există zeci de suporturi capabile să îl găzduiască, Ordinea în care o vor face va ţine de tehnologie şi de mode. Iar modele nu au nici o milă pentru produsele perisabile, atât în ceea ce priveşte Conţinutul, cât şi Formatul.
– V-am mai întrebat, vă întreb din nou: Cunoaşteti foarte bine, din interior, sistemul editorial românesc. Care îi sunt caracteristicile, ce îi lipseşte ceva care să-l facă foarte puternic? În urmă cu câteva luni scriaţi într-un articol publicat de ziarul nostru că „Nu există o criză a cărţii. Există o criză a editorilor”. S-a schimbat ceva? Ce anume?
– Suntem acum, din nou, la o schimbare de generaţii. Tendinţele de consum se schimbă. Editorii români de formaţie tradiţională se adaptează greu la schimbare.
- În ultimul deceniu al secolului XX au dispărut marile edituri care au supravieţuit cu greu schimbării de regim din decembrie 1989. Eminescu, Univers, Albatros au devenit o amintire a ceea ce au fost. Desigur, au existat şi editori-profitori ai revoluţiei. Unii dintre ei o duc foarte bine, dar cei mai mulţi s-au stins repede. În locul lor au apărut lupii tineri, editorii-ingineri care au schimbat faţa industriei de carte.
- În primul deceniu al mileniului III, lupii tineri, deveniţi ei înşişi parte a establishmentului cultural/politic, au început să obosească. Mulţi dintre ei s-au retras din afaceri, alţii au devenit instituţii în nume propriu. Dar editurile-fenomen ale anilor ’90 nu mai au strălucirea de altădată. Editorii care au dat marile lovituri cu cartea de război, cu SF-ul, cu romance-ul, cu manualele şcolare, cu vampirii ori cu cărţile de bucate, cu spiritualitatea alternativă şi-au pierdut din potenţă. Deşi anunţată cu surle şi trâmbiţe, era digitală i-a cam luat prin surprindere. Pentru că era digitală nu înseamnă numai e-bookuri. Este, pur şi simplu, o nouă eră.
- Deceniul II, mileniul III. Era digitală a început cu digitizarea informaţiei, cu digitizarea producţiei, cu digitizarea pieţei. Lupii tineri au încărunţit. Este vremea tigrilor digitali. Edituri mici, de nişă, autori–editori–vânzători. Este vremea omului-editură-consumator. Nu este o utopie. Acest om există în România. Sunt zeci-sute-mii, ascunşi prin sălile de clasă, prin apartamentele de bloc şi – nu se putea altfel – în garajele în care cresc cei ce vor schimba lumea.
– Vor învăţa editorii să meargă la clienţi, cum spuneaţi? Cât va dura? Dumneavoastră mergeţi la clienţi?
– Toate editurile sunt afectate de schimbările petrecute în economia globală în ultimii ani. Dar cele mai afectate sunt companiile care nu au avut o orientare proactivă către piaţă şi către client. Cele care nu au încercat să vândă şi s-au mulţumit să difuzeze. Criza editurilor vine în principal din neadaptarea la condiţiile care se schimbă cu o viteză din ce în ce mai mare. E o problemă de concept de afaceri (da, editarea de carte este o afacere, nu trebuie să ne dăm după deget) şi o problemă de atitudine. Mai sunt edituri care aşteaptă clienţii să vină la ei. Lumea s-a schimbat. Acum trebuie să meargă editorii la clienţi. Acasă, la mall, la şcoală, la locul de muncă.
Cine nu face asta acum va deveni o amintire frumoasă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
