În urmă cu trei săptămâni am prezentat la rubrica Evenimenteditorial un volum apărut la Editura enciclopedică - CostinFeneşan, Sub steag străin. Revenim acum asupra acesteiimportante lucrări într-o discuţie cu autorul. Costin Feneşan s-anăscut la Timişoara, în 1947, este absolvent al Facultăţii deIstorie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. S-aspecializat în domeniul istoriei medii a Transilvaniei şiBanatului, cu accent special pe editarea izvoarelor medievale. Estedoctor în istorie al Universităţii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca(1977). Pentru volumul "Premisele răscoalei lui Horea 1772-1784"din Corpusul naţional de izvoare "Izvoarele răscoalei lui Horea" aprimit premiul "Nicolae Balcescu" al Academiei Române (1982). Afost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie si Arheologiedin Cluj-Napoca (1971-1978) şi la Institutul de Istorie "NicolaeIorga" din Bucuresti (1988-1998); arhivist principal la Directiagenerala a Arhivelor Statului din Bucuresti (1978-1988), directorgeneral al Arhivelor Naţionale ale României (1998-2002). În 2000 afost decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad deOfiţer. A publicat mult şi a efectuat cercetări în arhivele dinAustria, Germania şi Ungaria.
-Care este, pe scurt, istoria acestor documente, înmajoritate necunoscute şi istoricilor, nu numai publiculuilarg?
- Birocraţia bolşevică n-a fost cu nimic mai prejos decât ceaţaristă, de la care a preluat de altfel numeroase "învăţături",îmbogăţite apoi cu inovaţii proprii. Ca atare, şi birocraţiaKominternului şi-a avut regulile ei, care pot fi surprinse la totpasul în arhiva de mari proporţii care i-a supravieţuit. Dacă petimpul existenţei Uniunii Sovietice arhiva Kominternului era ca oredută inexpugnabilă, accesibilă - şi atunci doar cuprecauţii şi restricţii - unui număr foarte restrâns de persoaneagreate, după 1991 istoricii ruşi şi străini au putut cerceta, înfine - e drept, cu unele limite, destul de lesne sesizabile -,bogatul material al centralei comuniste mondiale. Este momentul încare, în două rânduri (1991-1992 şi 1994), o echipă de istorici şiarhivişti din România a avut ocazia să cerceteze şi să microfilmezedocumenteprivindu-i pe comuniştii şi Partidul Comunist din Româniapăstrate în arhiva Kominternului aflată la Centrul Rus pentrupăstrarea şi studiere documentelor istoriei recente (RŢHIDNI).Nu e mai puţin adevărat că, în 1957-1958 şi în 1962, delegaţii decercetători din România au adus în ţară mai multe mii de cadre demicrofilm după documente din arhiva Kominternului. Acestea serefereau în principal la congresele P.C.d.R. (congresul III, Viena,1924; congresul IV, Harkov, 1928; congresul V, Moscova, 1931), laultimul Congres, al VII-lea, al Komintern (1935) sau erau diferitedocumente legate de activitatea P.C.d.R. ori dosare personale alefruntaşilor comunişti. Numai că, acest material revelator n-a fostpus la dispoziţia istoricilor, ci a servit Institutului de Istoriea Partidului Comunist la realizarea unei istorii a P.C.d.R. Doarcă, aceasta n-a văzut vreodată lumina tiparului, dată fiindsituaţia mai mult decât compromiţătoare în care erau puşicomuniştii şi partidul lor. Rămâne, prin urmare, ca depistarea şimicrofilmarea de documente din arhiva Kominternului să fie reluată,chiar dacă, între timp, accesul a fost din nou restrâns.
- Ce demonstrează în mod prioritar acestedocumente?
- Înainte de toate, documentele date acum la iveală atestăcât se poate de limpede faptul că, încă de la început, PartidulComunist din România (cum se intitula de altfel şi oficial)n-a fost decât o secţie a partidului comunist mondial şi acentralei sale (Kominternul), în fapt a Partidului bolşevic dinRusia. El n-a slujit interesele României, ci, sub drapelulaşa-zisului "internaţionalism proletar", a fost un veritabilmercenar al unei puteri străine. Pe de altă parte, documentele dinvolum atestă fără posibilitate de tăgadă faptul că, încă de laînceputurile existenţei sale, P.C.d.R. a fost zguduit de puterniceconvulsii interne care, nu o dată, l-au adus în pragul disoluţiei.Se mai poate constata dogmatismul obtuz din rândul membrilor departid, în mod cu totul deosebit a conducerii, atitudine care aînăbuşit orice tentativă, cât de timidă ar fi fost, de abatere dela "linia" dictată de centrala comunistă mondială. O deviere de lapreceptele propovăduite de Moscova echivala cu sinucidereapartidului, care risca să-şi piardă susţinerea financiară generoasăvenită din afară. În 1924, de pildă, P.C.d.R. a avut un buget anualde peste 21 000 $- o sumă considerabilă pe atunci -,bani proveniţi în cea mai mare parte din "sponsorizarea" externă.Documentele din volum mai pun în lumină o altă realitate, încăpuţin cunoscută până în prezent: "diktatul" şi controlul asupraP.C.d.R. nu era exercitat doar de centrala kominternistă, cideopotrivă de o creaţie a acesteia - Federaţia Comunistă Balcanică,dominată de comuniştii bulgari. În acest fel este pus în evidenţă odată mai mult statutul ancilar şi de "rudenie săracă" a P.C.d.R.,ceea ce a contribuit fără îndoială la slugărnicia şi obedienţa sanecondiţionată faţă de stăpânul din afara ţării şi înregimentarea,fără reţineri, sub steag străin.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
