Teatru pe DVD (I)
Sa vezi teatru pe DVD poate fi o experienta frustranta. Imaginile se insiruie in fata ochilor, poti sa vezi lucruri spectaculoase, dar simti cum iti lipseste energia aceea care se transmite dinspre scena catre sala atunci cand experienta este una directa, neintermediata. Abia privind ecranul televizorului iti dai seama mai bine ce anume te atrage catre sala de spectacol si ce ti se pare cu adevarat pasionant cand montarile la care asisti sunt gandite astfel incat spectatorii sa fie foarte aproape de actori. Atunci, e ca si cum ai face parte din tot ceea ce se intampla, pulsul iti creste si te simti implicat in poveste, aproape epidermic impresionat de ceea ce se intampla. Dar uneori un dvd cu o inregistrare te poate face destul de curios cat sa vrei sa vezi un spectacol pe viu.
Evident, teatrul e o arta vie si trebuie sa fie exprimentat "live". Si totusi, sunt cazuri in care nu ai de ales – ai un picior in ghips, de exemplu si nu te poti misca din casa, sau esti selectioner pentru un festival si trebuie sa vezi atat de multe spectacole, in atat de multe locuri, incat timpul ar trebui sa se dilate ca sa poti sa le cuprinzi pe toate (cazul meu). Sau e pur si simplu vara si teatrele trag obloanele, iar un iubitor adevarat al acestei arte nu se poate desparti de actorii preferati. Oricare ar fi motivul pentru care ajungi sa vezi spectacolele de teatru pe DVD, nu te poti impiedica sa nu le compari cu experienta reala, mai ales cand e vorba despre inregistrari „economice", cum fac multe teatre din Romania. Adica de imagini inregistrate cu o camera plasata in mijlocul salii sau la marginea scenei, care nu surprinde decat ceea ce se intampla in fata ei, decupand spectacolul defectuos, dintr-un unic punct de vedere.
Dar nu despre asemenea filmari e cazul sa vorbim - ele sunt erori si nimic altceva, fac mai mult rau decat bine unui spectacol si au, in cel mai bun caz, doar o functie de arhivare (pe principiul „mai bine ceva decat nimic").
Din fericire, sunt si spectacole mai bine filmate, sau macar suficient de bine cat sa-ti dai seama de calitatile structurii montarii sau de cele ale actorilor, de cum arata decorurile si luminile, respectiv ce functie au fiecare dintre ele.
E ca si cum ai vedea o harta in relief a geografiei unei tari necunoscute tie: poti sa-ti faci o impresie, poti sa-ti imaginezi cum ar fi sa-i vezi peisajele, dar nu e deloc acelasi lucru pe care l-ai simti odata aflat in mijlocul campiei ei sau pe varful unuia dintre munti.
***
Dintre cele cateva spectacole pe care le-am vazut inregistrate – fiindu-mi imposibil sa ajung sa le vad la fata locului – sunt cateva despre care am inteles destul de multe lucruri cat sa-mi doresc sa le vad si pe viu. si sa-mi doresc sa le vorbesc si altora despre ele.
„Copilul acesta" de Joel Pommerat, in regia Alexandrei Badea, la Teatrul Dramatic "Sica Alexandrescu" din Brasov arata foarte modern, mai ales datorita proiectiilor luminoase de pe fundalul din spatele spatiului de joc si cuburilor transparente care alcatuiesc intreg decorul spectacolului. Aceste practicabile transparente sunt luminate pe dinauntru si te duc cu gandul, cand actorii se asaza in ele sau pe ele, la un interior de nava cosmica, desi piesa vorbeste despre relatiile dintre parinti si copii. Dar nu sunt uneori copiii – mai ales in generatiile din urma – ca niste extraterestrii pentru parintii lor? Faptul ca spatiul de joc e mic, chiar inghesuit, contribuie la crearea unei atmosfere dense, tensionate, apropierea dintre personaje fiind adesea la limita sufocarii, asa cum de multe ori se intampla in relatia parinte/ copil si in realitate. Ce se mai poate observa in lipsa unei trairi directe este ca regizoarea a ales actiuni scenice simple, de natura casnica, pentru ca personajele sa le indeplineasca in timp ce vorbesc despre lucruri grave: un tata batran invarte un ghem de lana rosie, o mama duce sistematic lingura de metal spre o farfurie goala de metal in timp ce vorbeste despre copilul care va sa vina, un alt tata taraste dupa el un carucior de cumparaturi, etc. Disensiunea dintre actiunile banale, comune, pe care le fac si replicile care comunica tensiunile stranse intre personaje este bine reglata si da autenticitate spectacolului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
