Ziarul de Duminică

CRONICA DE TEATRU / Un maestru al iluziilor optice va prezinta dansul umbrelor

CRONICA DE TEATRU / Un maestru al iluziilor optice va prezinta dansul umbrelor
01.07.2009, 16:09 316

O seara tropicala la Bucuresti: e sambata si strazile, care stralucesc de soare desi se apropie seara, sunt aproape goale. Totusi, in apropierea Operei, se vede ceva animatie. Pe langa o mireasa si un mire care fac fotografii in parcul din fata, oameni imbracati elegant – dar nu numai ei – se strang pe scarile impunatoarei cladiri. Pare o seara ca oricare alta, dar pe spectatori ii asteapta inauntru cu totul altceva decat isi imagineaza ei.

Coregraful francez Philippe Decoufle marturiseste ca, tehnic vorbind, e cel mai influentat de legenda americana a dansului, Merce Cunnigham, de la care a luat si lectii de video. Intalnirea dintre cei doi a dat roade spectaculoase: amprenta lui Decoufle a devenit usor de recunoscut – el nu face simpla coregrafie sau mai bine zis nu foloseste in desenul scenic pe care il creeaza numai trupurile dansatorilor, ci le combina pe acestea cu reflexiile lor, cu imaginea lor filmata, le pune intr-un dialog la limita realului, sfidand adesea capacitatea de intelegere a spectatorului. Folosind camere video ce filmeaza in direct sau modifica imaginea filmata – marind-o, micsorand-o, punand-o in perspectiva etc. –, Decoufle insala ochiul, dar numai pentru a bucura si a uimi si mai mult mintea si sufletul. E o coregrafie a iluziilor optice, care si-a dat masura mai intai in creatia sa "Unghi infidel" (cu o dansatoare insotita la fiecare miscare de doua replici ale imaginii ei, una marita, cealalta micsorata) si e reluata cu completari si adaugiri in "Sombreros", spectacol prezentat de Compania DCA-Philippe Decoufle, la invitatia Institutului Cultural Francez, in turneu la Bucuresti, in calduroasa zi de vara despre care va vorbeam la inceput.
Nu m-as aventura sa dau o definitie foarte stricta acestui spectacol – fiindca „Sombreros", scris pe afis "S-ombre-ros", pentru a sublinia ca accentul cade pe ombre/umbra, este o creatie extrem de complexa: e si dans, de vreme ce dansatori profesionisti extrem de buni urmeaza o regie coregrafica prestabilita, e si teatru, de vreme ce doi actori fac introducerea, incheierea si mai apar si pe parcurs, indeosebi pentru a puncta un fir narativ pe care l-au intins inca de la inceput. Dar are si muzica live, cu un pianist care trece de la un pian electric la unul cu coada, un saxofonist si un percutionist de imprumut (unul dintre dansatori coboara sa loveasca delicat cinelele pentru unul dintre momente) si mai are trei misteriosi cameramani care mixeaza in direct imaginile filmate si o suma de ecrane de toate dimensiunile care devin personaje in spectacol, dandu-i o pronuntata dimensiune multimedia. Fiindca "Sombreros" este, de fapt, un spectacol in cel mai adevarat, contemporan si complex sens al cuvantului, o creatie neasteptata, sofisticata si uimitoare, care emotioneaza, amuza si impresioneaza, gasind ecou in cele mai diferite categorii de public. Un fel de jam-session al artelor in care dansul, muzica, versurile (fiindca se spun si versuri la un moment dat), imaginea filmata si efectele video se completeaza una pe alta remarcabil.
Desi e greu de spus despre ce e vorba in "Sombreros", cateva lucruri sunt clare: e un joc cu umbrele (cu accent pe UJ), care apar sub forma de dublu concret al interpretilor (alti dansatori, complet imbracati si machiati cu negru, joaca acest rol) sau cu umbrele lor adevarate, proiectate pe ecrane inselatoare, un dialog al reflexiilor imaginii celui ce danseaza, imagini reverberand, cu ecouri care se multiplica la infinit. E un joc cu perspectivele, manipulate de creatorul care devine capabil, cu ajutorul unor mijloace tehnice sofisticate, sa faca „zoom" pe un dansator sau sa se indeparteze de imaginea lui, totul in decurs de secunde. Proiectia dansatorilor pe fundalul unor efecte video care il incercuiesc, il ameninta, il protejeaza, dupa caz, sau dialogul corpului dansand cu proiectia unor maini filmate in prim-plan sau coregrafia unor fragmente de corp – maini, limba etc. – sunt toate abordari pe cat de neasteptate, pe atat de spectaculoase, ce transforma spectacolul intr-o evadare totala in lumea imaginatiei. Convingeti-va dand click pe http://www.youtube.com/watch?va3t2EKviYbpU&featurearelated.
 
 
CRISTINA MODREANU este jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-a lungul celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele „Adevarul" si „Gandul", in revistele culturale „Rampa", „Adevarul literar si artistic", „Teatrul Azi" si „Dilema veche". A realizat o serie de emisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul „Arta versus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastile lui AlexanderHausvater si Casa dinauntru si a sustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azi la Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Este doctorand al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Din 2008, este director artistic al Festivalului National de Teatru de la Bucuresti.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO