E posibil să mai existe - după Caravanacinematografică, Marea amărăciune, Trenul denoapte, Adolescent ori Spovedania - prejudecatacritică potrivit căreia Ioan Groşan ar fi doar un umorist talentat?E posibil, desigur, pe un evantai de interpretări căzînd alături detext, dar cu aerul că-l soluţionează pe înţelesul bietuluicititor.
Înainte de a parcurge mult aşteptatul roman promis deexcepţionalul nuvelist, Un om din Est*, m-am delectat cu ocronică scrisă în "Cultura" de Andrei Terian, din care ţîşnea purşi simplu satisfacţia penalizării unei cărţi ratate. Ioan Groşanfusese văzut într-un ofsaid de cîţiva metri de către arbitrul detuşă fotbalistică, iar din semnalizările repetate ale colegului meu("totul începe să se năruie", "suită de epistole marca Nutzi,spaima Constituţii", citind cartea "rîzi mult şi o uiţirepede", prozatorul "preferă juisările precoce plăcerilorprelungite", "dezolant rateu al romancierului", deznodămînt "de unsenzaţionalism forţat") "ieşea" un roman jalnic, încropit de cătreun autor ce nu se mai poate desprinde nicicum de un registru alcomicului foiletonistic.
De-a dreptul uimitoare această inadecvare critică, o"post-scriere" a romanului care nu-i sesizează nici arta literară,nici fineţea şi ascuţimea observaţiei, nici desenul impecabil sprememorabil al atîtor scene, nici subtilităţile psihologice orinarative, nici conturul plin al personajelor centrale; în fine,nici romanescul existenţial pe care doi încă-tineri profesori deromână dintr-un orăşel de provincie încearcă - la finalul cenuşiu,mizerabil al ceauşismului - să-l ridice la intensităţile şiexpresivităţile ficţiunii.
În Insula şi, respectiv, în O dimineaţă minunatăpentru proză scurtă, Ioan Groşan testase, în cheie gravă şicomică, potenţialul acestui mise-en-abyme răsturnat. Citindo carte, vedem cum elementele i se pot deodată regrupa într-osubrealitate specifică, o ficţiune de gradul doi. Invers,personajele lui Groşan, mişcîndu-se de regulă pe acest nivel secundpe care îi iau drept singura lor realitate, se văd la un moment datsupte de Textul iniţial - şi iniţial necunoscut lor. În Mareaamărăciune, pre-scrierea prin bileţele amoroase a episoadelorpe care colegii îndrăgostiţi le vor trăi împreună e dusă,remarcabil epic, pînă la punctul de rupere între nivelul doi(personajul care nu ştie că este personaj în ficţiunea unui autor)şi nivelul unu (eroul care, printr-o breşă a "realităţii" lui,ajunge în condiţia atotputernică a scriitorului de vieţi). În finalSebastian se desparte, cu o vizibilă uşurare, de acest roldemiurgic-scriitoricesc ce a ajuns să-l sperie; şi se întoarce laexistenţa lui mediocră, dar plină de satisfacţii "locale".
Prozatorul ia mai vechea lui schemă şi o foloseşte, în Un omdin Est, într-un mod capabil să susţină structura şidesfăşurarea romanescă. Lucrurile nu mai rămîn fixate (şi abia,provincial, mişcate) în aria redusă de cuprindere a orăşelului A.Cancelaria profesorilor nu mai reprezintă centrul de putere şidecizie profesională. Nici factorii de răspundere ideologică peunitate nu mai au acel rol de capac etanş pus peste existenţeleoamenilor muncii. Tovarăşa directoare merge, în prezentul activ sauevocat al romanului, cu ochii în jos, după ruşinea de a fi căzut,şi încă de două ori, în buda şcolii. Profesorul de biologie, carevrea cu ardoare să intre în Partid, va ajunge în cele din urmă s-ocunoască biblic pe tovarăşa Szekely, secretara P.C.R. a Şcoliigenerale nr. 1. Maiorul Dobre, şeful Securităţii, va fi ridiculizatde un General venit de la Centru, adică de la Bucureşti. Aproapefiecare personaj poate apărea, succesiv şi alternativ, într-olumină a agresivităţii oficioase sau într-una a umilinţeiierarhice. Mereu cineva va fi mai sus decît altcineva, şitot aşa, pînă la figura sacrosanctă a Tovarăşului Prim, Ceauşescu.Ierarhiile realităţii socio-politice sînt întoarse însă, răsturnateca în joacă pe hîrtie, în caietul roşu pe care profesorul de românăIuliu Borna îl ţine secret. Căci scrisul lui dirijează, cu oexactitate a detaliilor care îl înmărmureşte în primul rînd pe el,ţinutele, intervenţiile şi experienţele celorlalţi.
Dacă acest profesoraş alcoolic, cu pasiunea pescuitului şiveleităţi literare, pre-scrie mai multe secvenţe ale romanului,prietenul şi colegul său Nelu Cucerzan (zis Sanepidu')descrie altele, deja consumate. Iuliu e aproape terorizat dece-i iese. Nelu relatează cu lux de amănunte ce-a făcut şi-a dres.Jocul acestor două perspective rulează şi developează Un om dinEst, intersectează vizual acţiunea şi o motivează, recupereazăverigi lipsă şi aduce, prin deplasarea camerei de luat vederi înpuncte şi unghiuri diferite, reconsiderări şi reinterpretări aleunor situaţii ce păreau clasate. Pe lîngă consistenţacaracterologică, romanul are o vitalitate prozastică datorată şiacestei permanente modulări, glisajului fin sau, dimpotrivă, rapidde la o realitate exterioară, accesată prin diversele experienţeerotice ale lui Nelu Sanepidu', la una care se va materializa,halucinant, din filele lui Iuliu Borna.
Scriitor în varii registre, Ioan Groşan reuşeşte să meargă pefiecare dintre aceste fire, unul oarecum mai colorat (sexulserializat al lui Nelu), altul mai sumbru şi ascuns, proiectat înexterior numai prin întîmplările pe care le provoacă (scrisulgenerator al lui Iuliu). Schema se complică o dată în plus prinaceea că don Juan-ul de provincie altoit cu Ostap Bender seconfesează borgesianului său coleg de catedră într-un suculentroman epistolar, un caiet foşnind de acuplări şi brăzdat dereflecţii meditative la marginea patului. E destul de riscant,pentru un comentator neatent sau neavizat, să acuze aceste episoadede trivialitate. Toate cele şapte aventuri rememorate deinsaţiabilul cuceritor sînt nu atît convenţionalizate(foiletonistic, comic, erotic, pornografic...), cît explorate încercurile concentrice, tot mai largi, avînd în centru o nouăexperienţă sexuală. Sexual-socială.
Şi cu aceasta vin dinspre "atmosfera" şi "umorul" care îi sîntîn general recunoscute, cu un fel de milă valorizantă, lui IoanGroşan, înspre substructura cu totul inedită în scrisul acestuiprozator plin de surprize. Mă refer la figurile şi tipareleideologice care domină Un om din Est dincolo de aventurileerotice ale lui Nelu şi de scrisul procreator al lui Iuliu. Înromanul Rezistenţei, fie el ante- sau post-revoluţionar, politiculera acea forţă nivelatoare care traversase viaţa eroului şi acomunităţii, provocînd dislocări şi deformări ireversibile. Singurazonă ce putea fi şi trebuia sustrasă supracontrolului ideologic eracea a conştiinţei reflexive, supunînd, ea, Istoria teribilă, prinjudecăţile morale făcute asupra acesteia. Adevărurile individuluiprevalau finalmente asupra "adevărurilor" oficiale, procesatedemistificator. La Ioan Groşan, acum, şi acest raport esterăsturnat. Cîteva dintre personajele sale (de la ridicolul profesorcu nume parodic "intertextual" Grigore Samsaru la inginerul silvicWilly Schuster, respirînd de ani buni aerul lozincilor) vor şireuşesc să-şi lărgească lumea lor insignifiantă văzînd-o prinlentila dilatatoare a ideologiei unice. Pentru destoinicul Willycare tot aleargă după un cerb care tot dispare, frazeologia epocii,"acea bolboroseală STAS" a telegramelor de adeziune pe care le-acompus din studenţie şi pînă în prezent ajung să reprezinte nunumai un fals, ci şi o nouă structură a realităţii. Între o viaţăfără lozinci, dar atît de meschină, dominată parcă deun paralelipiped imens de gunoi de vacă de la fermazootehnică a I.A.S.-ului "Unirea", şi o "realitate" lozincardă, darconectînd existenţa provincială la sfera de decizie a Centrului,sasul care trişează la pocher alege butaforia. Puterea dindepărtare, oricînd actualizabilă şi verificabilă prin extensiile eiregionale, e mai ispititoare decît orice.
Şi mai clară este această desfacere a personajului de condiţialui mărunt-provincială la ambiţiosul Samsaru. Profesorul debiologie vede cum, cu toată rîvna lui, nu poate atinge nivelelesuperioare: ale membrilor de Partid, cu funcţii sau fără. Orice arface, statutul lui politic, decisiv în context, e zero. Nici măcarla o excursie organizată în Bulgaria n-are dreptul. Astfel că, nucu mult înainte de decembrie 1989 (dar cum ar fi putut el săprevadă, dacă nu să pre-scrie, Revoluţia ce era atît de aproape?),face eforturi disperate să fie primit în Partid. Tatăl defunct, cutot cu predicile lui adventiste, rămîne o pată la dosar. TovarăşaSzekely poate îl va ajuta să intre, chiar şi cu această povarăbiografică, în rîndul lumii. Îl va ajuta tovarăşa Szekely?Importantă este filtrarea realităţii înconjurătoare prin prismacondiţiei personajului. Acesta nu mai e un erou excepţional (cucarenţe de verosimilitate) de roman al Rezistenţei, ci un personajîntru totul realist, care caută zelos compromisurile, pentru a seridica.
Iată cum prozatorul "de notaţie" şi "umoristul" nostru deserviciu pe care îl citim cu idei preconcepute şi cu clişee vechide cel puţin două decenii articulează de fapt fragmentele deatmosferă cu cele de necesitate tipologică şi epică. Ceea cepărea să fie o parodie de personaj e unul în toată putereacuvîntului. Pe lîngă micile şi penibilele lui genuflexiunicolaboraţioniste, viziunile lui Samsaru ideologizează totul. Naturaîntreagă îi apare ca fiind Partidul unic, atotstructurant, într-unadin cele mai bune pagini ale romanului.
Un om din Est arată un Ioan Groşan vechi şi totodată nou.Recunoaştem imediat autorul "optzecist" expert în speculareaprozastică a amănuntului şi scriitorul care îşi amestecă, fără a ledilua, umorul şi tandreţea în acelaşi jet de cerneală. Noutateaeste adusă, în schimb, prin arhitectura mobilă a cărţii de faţă,care îi conferă cel puţin o dimensiune în plus; iar reuşita,indiscutabilă, prin aceea că alternările de planuri şi modificărilede perspectivă nu sînt nici gratuite, nici artificioase. Totulcurge; şi totul se ţine bine.
Păcat că acest încîntător roman este atît de prost corectat şiredactat. Păcat şi că, la pagina 293, el se încheie. Recunoaşteţisenzaţia? De cînd n-aţi mai încercat-o la un roman autohton? Poatede la Medgidia, oraşul de apoi al lui CristianTeodorescu...
O să ne punem pe-aşteptat volumul al doilea.
*) Ioan Groşan, Un om din Est, I, Ed. Noul ScrisRomânesc/ Tracus Arte, Bucureşti, 2010, 294 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
